Cum am ramas fara interviul cu Robbie Williams

De cind lucrez la revista VIP, am grija continutului acesteia zi de zi. Impreuna cu colegii il facem si-l refacem, il intoarcem pe fata si pe dos de j de ori.  Interviuri, layout-uri, rubrici fistichii, fotoreportaje imi joaca in cap mai nou. Totusi, trebuie sa ne mai si relaxam, avem bilete la concertul Robbie Williams in diamond circle. Fain frumos, se termina cu tot cu cosmarul de la coada de bauturi, si plec spre casa fredonind “Feel”. Bai fratilor, si dau intr-un colt mai ferit tocmai de megastar. E fix Robbie! Clipesc mai des, ca nu mi s-a intimplat chiar asa o potriveala, hodoronc-tronc trebuie sa calculez ce sa zic cum sa nu-l agresez, sa utilizez corect “present perfect”. Il felicit, ma prezint, ii transmit toate “great performance-urile” si “well done-urile” posibile si-i cer un interviu. Zice nu, dupa care ma roaga sa-i arat Bucurestiul un pic. Cu placere, cum nu.

Cine a zis ca ne confunda capitala cu Bratislava. Il duc pe la Casa Poporului si prin centrul vechi ca sint mai aproape…apoi simt deslusit cum se lumineaza de ziua si cind in timp ce ma pregateam sa-l mai vintur pe la Muzeul Taranului apare asa, o luminita care imi deranjeaza genele…aoleu, ma dau de ceasul mortii sa nu ma trezesc fara interviu. Insa, culmea, se intimpla inevitabilul si trebuie sa renunt la idee. Fiindca totusi era ora de trezire. Incepea o noua zi.

Prin urmare, sorry ca nu avem interviul, dar daca vreti sa mai stiti ce mai face, intrebati-ma totusi, doar am stat la taclale cu el o buna bucata de timp.