Kurtos Conac de Covasna

Am raspuns afirmativ invitatiei-fulger a lui Razvan Pascu, celebru comunicator din turism, de a vizita Tinutul Conacelor, judetul Covasna, timp de trei zile de toamna. Am zis “da” fara prea multe intrebari. Doar cat dureaza si ce scop are.  Doua zile jumatate si descoperirea comorilor din acest judet despre care multa lume stie doar mituri: ca nu poti sa te intelegi cu lumea in limba romana si ca localnicii sunt agresivi. Experienta mea din copilaria la Lompirt, intr-o zona romano-maghiara, mi-a soptit ca-s doar fumigene asa-zisele zvonuri. Am socotit rapid: luni-marti la birou sau in locuri miraculoase din Romania? Raspunsul- previzibil, am ales miezul tarii.

E drept ca a contat numele lui Razvan Pascu, mi-era cunoscut, un om extrem de serios cand e vorba de organizat excursii, voiaje, calatorii in tara sau in afara ei, il mai intalnisem, il urmarisem si ma impresionase cu povestea lui de om care a lucrat in multinationala un timp, pana si-a descoperit marea iubire, turismul rafinat, munca aceea care nu-l poate face sa oboseasca, atat de placuta e. Ei, eu de oamenii acestia ma lipesc imediat, vreau sa ma impregnez cu pofta lor de viata si calmul iesit din comun, semne ale alegerilor bune pe traseul vietii.Asa ca am insfacat micul bagaj si schita traseului comunicat si am ajuns la microbuz.

 

Aveam sa recunosc in partenerii de calatorie vechi cunostinte, ziaristi ai presei scrise utilitare, din televiziuni dar si bloggeri, asa-numitii influenceri, care-mi erau mai mult necunoscuti, eu nefiind in targetul lor. La drum lung insa descoperi oamenii, asta e ceea ce poate fi castig sau un fiasco. Avea sa fie o intalnire de bun augur, menita sa te faca sa exclami prostit, banalul “Nimic nu e intamplator!”

 

Ne-am adunat deci oameni de profesie comunicatori, pe diverse canale: Roxana de la Carticica Practica, Gabriel de la Mediafax, Ana-Maria de la Click pentru femei, Catalina alias Jojo, blogger si actrita, Francesca de la Antena 1, Otniela de la propriul canal de Instagram, Laura si Relu de la TVR, Anca, blogger de sport, Marius, fotograf, partenerul meu de Vizita de Lucru, Dana, Ruxandra, Iulia…

Jojo si cu mine am luat in primul rand masuri sa nu ne confundam intre noi, era pacat sa iasa incurcaturi. Am cautat cele 10 deosebiri evidente, asemenarile le gasesc oamenii care ne striga sucit. Deosebirile ar fi  varsta, culoare ochi, culoare par, forma fetei, voce, inaltime, marimea pantofilor, stare civila, portofoliul activitatilor, in general mai tot. Dar cel mai bine e sa te bizui pe cineva de incredere, asa ca am rugat-o pe Ana Maria sa priveasca prin ochelarii ei magici si sa intervina daca avem vreo stare de confuzie subita. Ha. Treaba rezolvata.

 

Acestea fiind in ordine, am facut cu totii ce stiam mai bine: am comunicat. Am descoperit oameni frumosi si pasionati de munca lor. M-a surprins, recunosc, aveam temeri ca profesia de jurnalist mai exista.

Razvan stia pe ore ce vom face. Un program frumos si consistent. Conace, kurtos kalacs, un resort spectaculos, mofete, vizionat de ursi, lacul Sfanta Ana, muzee. Practic majoritatea atractiilor ne acapara. Doua zile pentru toate pareau putine. Si totusi, magie. S-au aliniat la fix. Organizare buna. Mi-ar prinde bine sa ma transform din cand in cand in Razvan Pascu la munca. Sa mai pun ordine in toate, sa stiu mereu care e pasul urmator.

Dar nici eu nu dorm, desi uneori pare. Am ochelarii care vad anumite detalii, care se dovedesc esentiale.

 

Hai sa vi-l parasc. Ce a facut Razvan. A gasit oamenii-gazda potriviti (mai fusese in zona si revenise cu drag, asa ne-a spus) si de asemenea, a gasit pe cineva dispus sa stea aproape de noi, sa lege distantele, sa raspunda intrebarilor, si apoi a devenit el insusi un vizitator. Ca si cum era prima data acolo, descoperea la unison meleagurile, gusturile, obiceiurile. M-am prins, e unul din secretele sale, nu se da atotstiutor, ramane mereu curios, intreaba intruna localnicii. Asa i-am cunoscut pe Robert si pe Juja.

Robert ne-a ghidat spre Targul de Kurtos Kalacs din Sfantu Gheorghe, unde am pus si noi, recunosc, mai mult de ochii lumii, osul la treaba. Adica am invartit marele kurtos kalacs de 14 metri care se rumenea in vazul pietei inundate de oameni. Se punea la cale un record.  Bloggeri si vloggeri si jurnalisti au invadat piata, fireste a curs cu Instastory-uri si Facebook movies si live-uri si tot arsenalul.

Juja a preluat conducerea si ne-a ghidat a doua zi prin Targu Secuiesc, cu Muzeul Farmaciei si familia Szanto care face din tata-n fiu turta dulce si Muzeul Satului din Cernat si Conacul Gaal si Lacul Sfanta Ana si ture cu e-bikes si recomandari de locuri de gustat bunatati si suveniruri si neaparat iar kurtos kalacs, de facut si achizitionat.

 

Fiindca trebuia sa stam si peste noapte undeva, am ajuns la Balvanyos Resort, o constructie impresionanta, cu spa, arta fotografica si sculpturi expuse de artisti cu personalitate, parc de aventura, mofete, restaurante cu diverse experiente, vizionari de magarusi si de ursi.Cu magarusii ne-am descurcat rapid, cresteau pe langa resort in familie: tata magar, mama ponei si puiul cel mai prietenos din lume. Uite ca tata poate fi magar si nimeni sa nu se ambaleze, ba chiar se agreeaza situatia cu entuziasm. Dar cu ursii a fost ceva mai complicat, exista un punct de observatie, unde stateai in asteptare linistita jumatati de ora si aveai ocazia sa-ti apara creaturile fantastice cu figuri de romani. Coana Ursoaica si puii sau Mos Martin in persoana.

 

O lume ireal de frumoasa s-a derulat prin fata ochilor nostri prea obisnuiti cu display-uri si ecrane si monitoare, mai putin cu viata autentica, nemediata. Laurent, proprietarul superbului asezamant avea in plan si alte constructii, destinate familiilor cu copii, iubitorilor de sport si de tratamente specifice. M-a frapat modestia acestui om, care nu facea deloc caz de manageriatul de succes in domeniul turismului, dupa unul nu mai putin spectaculos, in cu totul alta arie, retail electrocasnice, cu celebrul Domo, pur si simplu era entuziasmat la un loc cu vizitatorii de miracolul naturii pe care incerca sa o puna in mod elegant si non-invaziv in circuitul turistic romanesc de inalt rafinament.

 

 

A fost scurt, prea scurt timpul pentru a aprofunda tot arsenalul de pitoresc, traditional, binefacere, autentic si modern adunat in aceste locuri fermecatoare din Covasna. Am plecat de acolo cu greutati in ghete, nu se face sa stai doar o zi pe astfel de taramuri. Pur si simplu ti se sfasie inima sa lasi nebatute anumite poteci, necercetate povestile, nediscutate ideile, nemancate bucatele. Nu se face. Asa ca ma voi intoarce.

Ca a fost o excursie frumoasa. Frumoasa foc. Foc de tabara.