1 Decembrie, o zi ca oricare alta

Jos festivismul!

Gata. M-am hotărît. Nu-mi mai place festivismul.

Foto: Marius Tudose

Bine, nu mi-a plăcut vreodată, m-a agasat destul în perioada cu cravata roșie de pionier, mari manifestări publice și recitări sforăitoare la TV. Nu mai vreau ca ziua României să se serbeze doar în prima zi de decembrie. Propun să celebrăm în fiecare zi, 365 de zile. 366, după caz. Cum vi se pare? O să vreți și voi ca mine. De ce?

3 motive importante

Pentru că:

1. O să scăpați de avalanșa de figuri apretate, cu o rostire apăsată care se perindă în haine de gală la televizor, citind din prompter frînturi de replici duios-siropoase-glumețo-triumfarde.. E prea mult să-i vezi pe toți odată, creierul se străduiește să rețină toate grimasele , mesajele, trăsăturile, numele, se vor învălmăși înnebunitor și vom suferi o ambuscadă mentală, poate chiar atacuri de panică, și-așa avem sute de mii de prieteni pe Facebook și Instagram, nu, nu putem procesa atîtea întîlniri, fie ele și televizate. Mai ales că acum sîntem mai sensibili, nemaifiind obișnuiți cu socializarea. Risipite pe tot parcursul anului, vor fi mai ușor de reținut persoanele, altfel agreabile, care apar la televizor.
2. N-o să riscați mereu să dîrdîiți afară, pe vremea geroasă de decembrie, dacă vă bate gîndul să mergeți la parada militară. Se poate face zilnic o paradă mai mică, a diviziilor de toate tipurile, nu doar militare, spre exemplu pe 1 aprilie parada vapoarelor din flotă, pe 1 mai parada școlilor profesionale și liceelor tehnologice, pe 14 februarie sau chiar de Dragobete parada parlamentarilor îndrăgostiți de poporul care i-a pus în funcții prin alegeri,  pe 9 mai parada lanțurilor de supermarketuri străine  care încurajează antreprenoriatul local, pe 23 august parada armelor întoarse pe dos și îngropate conform Mama put my guns in the ground, hai că uite ce de posibilități am găsit și dacă ne ocupăm serios, putem descoperi nenumărate aspecte de sărbătorit țara. Parada zilnică ne-ar crea și un tonus mai bun, exercițiul făcut des se știe că fortifică. Și unde mai pui că prinzi zile bune de primăvara, de vară, cînd e altceva să defilezi. Totuși, avem și noi meteo-sensibilitățile noastre.
3. N-o să mai dați din colț în colț la întrebarea Dar ce serbăm noi, de fapt, astăzi? Ce s-a întîmplat pe 1 Decembrie?  Ne vom alege și noi, pe modelul internațional nu se știe de cine inventat, cel care decide ziua cîinilor, a pisicilor, a timbrelor sau a poeziei, serbări zilnice cu profil local. Va fi distractiv să avem Ziua Munților Carpați, Ziua Deltei Dunării, Ziua Mării Negre, Ziua Bisericilor din Bucovina, Ziua Sarmisegetusei, a Ursului Brun, a Florii de Colț, a luptătorilor din munți, a credinței, a gospodinelor, a zacuștei, a sarmalelor și a poalelor în brîu, a vecinului și a curajului.. Deja avem Dragobetele, Ziua Dorului și Ziua Iei, nu mai zic de Ziua lui Costel, a Mariei, a lui Andrei și a Paraschivei, deci știm cum e. Să tot admiri, zilnic, ceea ce chiar ne definește.

Ne-așteaptă izbînda, ne-așteaptă și frații, cu inima la trecători

Și dacă vom avea zilnic sărbătoare națională, poate am ști și imnul complet, n-ar fi greu, la o repetiție asiduă. Poate chiar și alte cîntece, pe care să le cîntăm cap-coadă în cor, la reuniuni cu alte nații. Ne-așteaptă izbînda, ne-așteaptă și frații, cu inima la trecători.

Foto: Marius Tudose

Din aceste zile s-ar ramifica necesități și ar fi poate mai stringente dacă ar fi sărbători oficiale. Spre exemplu, Ziua Drumului Bun ar veni la pachet cu trotuare și drumuri intacte fără gunoaie risipite cu năduf,  Ziua Zîmbetului ar avea glume, dans, jocuri, voie bună unii către alții, iar ziua Pruncilor sau a Seniorilor ar aminti că am fost sau vom fi ca ei și că au drepturi, nu doar declarativ.

Vreau să fie clar că nu propun să stăm zilnic ca niște popîndăi și să admirăm o altă fațetă-sărbătoare a României, cu transmisiuni în direct și mese pline și lene multă, ci să le observăm făcînd ce ne este nouă vital. Nu. Altceva zic. În timp ce duci la bun sfîrșit un proiect frumos, în timp ce faci omleta, în timp ce-ți duci copiii la grădinița aleasă cu grijă pentru binele lui, să fii conștient că ai în suflet o sărbătoare legată de plaiurile și oamenii care te înconjoară. Cum îți bei cafeaua de dimineață, așa să fie și primenirea și conștientizarea, ajutorul și respectul. Făcînd așa, cred că vom constata că ne-așteaptă izbînda și ne-așteaptă și frații. Iar sentimentul de frăție este ceva care mută munții.

Foto: Marius Tudose

Dar, pînă o să am destui adepți ai acestei propuneri care să unească mai mult românii și să-i facă să respecte această țară, pe urmașii și pe străbunii ei  ÎN FIECARE ZI, să-i facă să nu uite și să aprecieze toate cele bune, înțelepte, muncite care s-au adunat de-a lungul istoriei, lăsăm așa cum s-a obișnuit, rămînem cu festivism și poleială, urări zeflemitoare de la unii la alții, cu mulți români care au părăsit România, sătui de metehnele de joasă speță, cu ofuri multe și cu speranța că din clipa asta începînd, va fi altfel. Viața noastră e alcătuită din zile, depinde de noi să fie cu miez bun, o lumină fiecare, dar înlănțuiți cu ceilalți.

E greu, e imposibil să serbăm zilnic, ar zice unii.

Deși….schimbarea….e la un gest distanță. Dacă înțelegeți ce vreau să zic.

La mulți și buni ani, România!