Ca tiganu’ la mall
Astazi un sofer m-a injurat. O banda pe sens, o banda pe contrasens. El oprise si pusese autoturismul pe avarii. Din sens opus veneau incontinuu masini, nici nu putea fi vorba de a depasi. Iar el oprise, pe firava alee laterala a unui mall. Ca o fi avut treaba cu cineva fix acolo. Ca i s-o fi facut rau de foame, somn, sete, gripa, mincare stricata, alcool, tigari, zahar si grasimi in exces, manele, nu stiu, ca nu mi-a comunicat. Am dedus ca avea treaba chiar acolo, in drum, dar mi-am amintit ca aveam si eu treaba si am claxonat timid. Fatala miscare. Ce mi-o fi trebuit mie sa apas basica zgomotoasa? A iesit val-virtej de dupa portiera mai intii o burta ghiftuita, ce parea umpluta cu de toate. Deci nu-i era foame. Cu o sticla de plastic in mina. Deci nu-i era nici sete. Si a inceput sa ma injure. In toate felurile, cu ochii scosi din orbite, cu vocea ragusita de ura, cu fata-i bine bronzata devenind palida de furie. M-a improscat cu invective mocirloase, cu toate ca se afla intr-o zona asfaltata, chiar dichisita, cu finisaje noi, deh, ca la mall. Concluzia ofensivei neasteptate: “nu vezi fa, ca am avariile puse, ce, esti chioara?” Ca adica de ce mi-am permis sa claxonez. Indata ce am vazut ce model era, genul bisnitar gras, cu picioare scurte, traficant de masini furate, cautind un mic motiv sa-si reverse gama de cuvinte garnisite cu fiere, am renuntat la gindul ca omul va inalta o mina, conciliant, admitindu-si sugubat eroarea si am privit stupefiata, ca la teatru o piesa groteasca cu un personaj incifrat, care de ciuda ca aplauzele lipsesc, urca in masina cu numar strain-probabil furata-si dispare in tromba. Chiar as fi inteles daca ma ruga sa fac tot posibilul sa-l depasesc, mai stateam eu 10 minute sa pindesc o bresa in suvoiul masinilor de pe contrasens. Nici nu trebuia sa-mi explice, doar sa ma faca sa inteleg ca stie ca nu e tocmai corecta pozitia lui.Ce-ar fi trebuit oare facut ca sa existe mai multa conciliere, mai mult respect, reactii mai civilizate, chiar daca izvorasc din nervi incordati, ce? Sa scriem legile nescrise ale politetii si apoi sa i le tatuam pe bicepsi? Sa introducem in scoli materia numita “respect”? Sa-l facem sa creada ca o sa cistige bani multi daca actioneaza corect? Dar cum? Cel mai rau regret ca nu i-am cerut sticla de plastic, s-o pun in cosul de gunoi, fac pariu ca a aruncat-o pe fereastra din goana masinii. Zau ca regret.
