Cum va fi 2022?

Pomul lăudat

2021 părea la început anul care ne va răzbuna pentru 2020. Lumea îl aștepta ca pe cadoul promis, mare și frumos împachetat. Toți chemau cu nesaț sfârșitul lui ZOZI, ca și cum un an e de vină pentru niște apucături, decizii, neputințe omenești. Ca și cum o dată-limită va pune Stop unui joc. Ar putea fi așa, dacă am ști toți regulile jocului.  Dar ce să vezi, visul la ZOZI cel darnic s-a cam destrămat. Cînd îl desfăceai, vedeai că nu e nici așa mare, nici așa folositor, nici măcar ce ți se promisese. Ca un cadou livrat de pe un site obscur. Ca un cadou reciclat. Ca o repetare de ZOZO.

2021 a fost un an ciudat, înscris bine sub semnul pandemiei. Ciudat a fost pentru că a avut o vară în care se făcea că visasem totul,  anul anterior abia mai stăruia în memorie. Că fusese doar în capul nostru anomalia și haosul lui 2020 cel nebunesc. Cum nimic nu ne mai tulbura și totul mergea ca înainte, am umblat la mare și la munte, la festivaluri și petreceri, ne-am întîlnit fără frică unii cu alții, ca-n vis. După care ne-am trezit brusc. Ne-am da seama că abia ăsta a fost visul. Și de nu am fost scuturați, de nu ne-am înverzit,  unde nu ne-am portocalit,..și în final ne-am înroșit. Dacă ar fi fost vorba de o scufiță roșie, acolo, ar fi fost bine, am fi negociat cu vînătorul să ne-o înapoieze și gata, dacă discutam de o carte de inimă roșie am fi adunat trefla, inima neagră și caro-ul, am fi  făcut pereche și am fi bătut. Dacă ar fi vorba măcar de .roșul steagului partidului comuni…ups, n-am fi știut să-l rezolvăm, ăsta e alt coșmar. ..Nu e așa simplu. S-a făcut că ne-am trezit din somn și nici nu fusese somn, nici măcar nu visasem, a fost doar o biată proiecție a noastră, o halucinație, cam cum îi apare în deșert însetatului oaza tremurîndă sub ochi, așa ne-a apărut și nouă vara lui 2021 și dă-i și trăiește clipa și dă-i și fă-te că nimic nu s-a schimbat. Așa că toamna, care altfel a fost una blîndă, cu vreme agreabilă,  a tunat și fulgerat cu știri neplăcute, cu întorsături de situație, cu scenarii roșii și restricții, cu apeluri deconcertante.

ZOZI fuse și se duse. Trăiască ZOZZ!

Acum batem în retragere cînd e vorba de a face proiecții legate de 2022. Hai, cine se încumetă? În afară de faptul ca știm că vom apăsa cifra 2 obsesiv, sistematic, nu prea îți vine să anticipezi nimic, că nu ai date solide. Poate va fi un an al înDOIelii. Sau poate vom merge doi cîte doi, încolonați, spre ceva. Spre ce, hm?  Unii spun că va fi criză. Că hai cu proviziile, cu locuitul la țară, cu asocierea în grupuri și grupulețe, să le zicem pe șleau haite, vor fi la mare căutare, alții zic că trocul va lua forme semnificative, sînt și cei care mizează pe extratereștri, pare că orice s-ar prognoza poate fi posibil, nu ne mai miră nimic. Nu mai îndrăznește nimeni să zică E prea de tot!. Am rîde, dar nu prea ne vine, așa am rîs și în 2020, cînd am zis că e doar o perioadă, o să treacă în cîteva luni. De-atunci se rîde mînzește.

Dacă ne-am pune la bătaie imaginația, am duce-o la extrem și am încerca să gîndim un scenariu întortocheat, ciudat, fără logică, imposibil de a exista, compus la întîmplare, o poveste frizînd aberația, nimeni n-ar crîcni. Să zicem că albinele, sătule să li se fi furat sistematic munca lor meticuloasă, mierea, în scopuri comerciale,  vor cere ajutorul lăcustelor să invadeze planeta și să distrugă în special oamenii care o locuiesc, acestea vor zice Da, se vor mări odată cu frica oamenilor, acoperind tot mapamondul, însă regina lor se va îndrăgosti de Bruce Willis și acesta nu va mai avea de ce să salveze omenirea, fiind, la rîndul său, in love cu regina, care va da naștere unui lăcustoi cu zîmbet zeflemitor, pe nume Lucky, care va dori să elimine deîndată oamenii, cu excepția celor cu chelie și coșarilor, aceștia toți fiind recunoscuți ca fiind lucky, adică norocoși. Ei bine, am lua în calcul să ne tundem zero, să fim salvați. Pe mine nu m-ar mira un astfel de scenariu, în general nimic nu ne mai miră. Nici n-aș clipi. Aș sta să iau la cunoștință și nu m-ar umfla rîsul, nu aș da ochii peste cap, aș considera că e posibil și gata, aș vedea ce e de făcut. Noi toți am face cel mult o cruce mare și am înghiți în sec, așteptînd implacabilele albine-lăcuste-brucewillisiene. Pentru că s-a dovedit că aberantul poate fi posibil.

Cînd normalul te surprinde

Așa a fost și cu scenariul pandemiei. l-am considerat o ficțiune trăznită, nu ni se poate întîmpla așa ceva, e prea gogonată, e de domeniul fantasticului, oare cîte sezoane o avea serialul ăsta? Și uite cum am devenit noi, hăhăiți și aerieni cum eram, protagoniști ai unor enormități pe care nu le credeam verosimile și ușor-ușor ne obișnuim, zicem lasă că ne descurcăm, ne putem adapta și unor realități care par create pe computere de minți bolnave venite din lumi neștiute.

Prin urmare, cum va fi 2022? Să-i spunem ZOZZ.

Am mizat pe un ZOZI luminos și a fost umbrit, nărăvaș , antipatic și urîcios. Oamenii și-au ascuțit limbile și le-au dat cu venin, am asistat la neplăcute schimburi de replici pe rețele de (non)comunicare, la exces de zel în a îndeplini politicile părtinitoare ale unor grupuri sau grupulețe, la arătat cu degetul amenințător. răzbunător și eliminat din lista de prieteni pe criteriul “Nu este de acord cu mine, nu am timp de astfel de oameni, afară”. Fără nuanțe. Robotic. Multă teamă am văzut. Foarte multă teamă. Și lipsă de empatie.

Dar am descoperit și umanitate și insule de frumos. Și prefer să le numesc mai degrabă, să intru cu ele la braț într-un an învăluit în fum. Ieșirile în țară mi-au descoperit oameni fabuloși, cum sînt Dana, Andreea, Daniel din Râmnicu Vâlcea, Ovidiu, Ena, Mirela, Cristi, din Cluj, Cristi și Claudiu din Iași, Ioana-Lucia, Paul, Bianca și Davide din Arad,  Roxana, Bufnițele, Carina și Mircea din Timișoara, Fleurane și Florentina din Brăila, Alexandra, Andreea, Mia din București.

La aceștia se adaugă, firesc, constantele mele: familia și prietenii de-o viață, se știu după buletin și aerul comun.

Și Tudose. Care a făcut ce a făcut și a împodobit ZOZI cu entuziasm și sens și iubire și lumină. Și-am văzut o bucată de cărare mai clar.

Asta nu e puțin și tocmai de aceea mulțumesc.

Recunoștință.

Despre ZOZZ nu mai spunem nimic. Am vrea să ne surprindă. Prin normalitate.