De la o anumita varsta
Intrebare fara folos
Chestia asta cu varsta. Cati ani ai? Cat e de relevant e sa intrebi pe cineva asta. Oare nu se vede ce e de vazut cu ochiul liber? A, eu am cu o luna mai putin, ba eu am mai mult. Bun, dupa ce afli, se schimba ceva? Daca e mai mare decat ti-ai inchipuit nu mai vorbesti cu persoana respectiva, sau cum? Daca are o varsta frageda capata Interzis sau din contra, e invitat in lumea ta automat? Sigur, o sa ziceti, te-a apucat criza varstei si acum vrei s-o treci sub tacere, asa fac femeile. No, nici macar. Am varsta scrisa peste tot, nu ma intereseaza s-o ascund, ba chiar ma simt mai inteleapta ca o broasca testoasa uneori si-mi declar cei 72 de ani cu voiosie.
Dar ma intreb si eu
Cum ne ajuta, la ce foloseste intrebarea asta. Ca poate ajuta. Uite, in copilarie este omniprezenta si inteleg de ce. Ca trebuie sa invete copilul ce-i aia mai mare, mai mic, ce sunt anii, cum se aplica la diverse persoane varste diferite. Pe de alta parte, cand esti in anii de inceput, toti cei care-s adulti par de aceeasi varsta, nu prea faci distinctia 32 sau 57 de ani. Stii ca bunicul e batran, are mustati albe si se misca un pic mai greu, dar nici tanti care a zis ca are 45 nu ti se pare colega ta de scoala. Tot batrana, tot la categoria cealalta. Pai nu tineti minte cum ii vedeati pe cei de 30 de ani cand aveati 12? Uuuh, niste vulturi plesuvi. Niste varstnici. Ca atunci asta vezi, copii mici si mari, vedete si batrani, n-ai grade de comparatie. Sigur, atasamentul este fara discernamant, iti plac toti oamenii care te baga in seama, se joaca cu tine, sunt interesanti. Dar asta zic eu ca se mentine si prinde tuse mai apasate la adultie. Adica atasamentul e tot ce conteaza. Cat de mult iti place sa ai in preajma omul respectiv. Ca are 80 de ani sau 20, nu conteaza. Te apropii de cei care iti aduc un plus, iti umplu un gol, iti ajuta evolutia. Si mai inteleg intrebarea asta cu varsta daca e vorba de a initia o relatie amoroasa, ca na, te baga la inchisoare daca incerci sa corupi minori. Desi nu asta ar trebui sa sperie, sa fie bau-bau. Ci fragilitatea omului. Ca si daca are 18 ani nu te poti repezi sa convingi pe cineva de nimic daca inca isi traieste copilaria. Si in general nu convingi pe nimeni de nimic doar pentru ca ai aflat ce varsta are. Ca anii trec, varsta e in schimbare. Poate fi util sa stii cati ani ai de asteptat dupa un adolescent, cum a fost cazul doamnei Macron, ma gandesc. Dar si daca nu intrebai, se vedea cu ochiul liber ca mai trebuia sa lase sa creasca elevul firav din randul patru, banca de la geam. In rest, chiar nu vad rostul intrebarii cu pricina.
Totul e in noi
Eu nu am intrebat niciodata pe nimeni cati ani are, exceptii fac copiii mici, ii intreb ca sa-i antrenez, cred, desi nu e chiar necesar, amintiti-va cat de enervant erau adultii care repetau obsesiv asta, de parca trebuia sa-i lamuresti pe toti, poti dezvolta vorbirea si altfel. Nici cand eram mica nu ma ajuta sa-i intreb pe ceilalti, asa ca nu cautam sa aflu asta, eu doar incercam sa cunosc omul respectiv si decretam franc in sinea mea daca imi place sau nu.
Poate singura situatie in care este justificat “Cati ani ai?” este cand te intrebi pe tine, stiind raspunsul. Ca poti avea surprize interesante venite din interior.
