Flori pe mucegai

De la o vreme au aparut pe Autostrada Soarelui niste ingrijitori de toalete mai aparte. Am crezut la inceput ca e vorba de unul singur, unul cu personalitate suie, mai iesit din comun care are inititative. Fiindca am oprit deh, o singura data si l-am nimerit. Dar coplesita fiind de stupoare si admiratie precauta, am povestit pe Facebook discutia mea cu cel intalnit. Aveam sa aflu  din comentariile oamenilor ca-s mai multi, ca-s la fiecare popas de felul asta. Apoi aveam sa ma conving cu ochii mei, fiindca am descins la mai multe toalete, presarate de-a lungul surprinzatoarei autostrazi unice daca n-ar fi a doua din doua.

Ce sa fie? Oare au fost primite in concesiune si oamenii se ocupa de ele ca si cum ar fi ale lor? Poate cineva, mai marele lor a facut sedinta intr-o zi si a zis : ca la voi acasa vreau sa fie ca altfel va zbor si cum toti aveau gradini de trandafiri au executat ordinul, de frica zborului? Sa fi fost vorba de un pariu intre angajati: locul meu de curatenie o sa fie cel mai frumos si asa atragator, de o sa zaboveasca lumea de drag? Ba nu, la mine o sa vina lumea sa faca picnic…pariu? Pariu!!

Prin urmare, opresti la aceste mici constructii tip cazarma, gri, patratoase si fara niciun chichirez si te strecori printr-o gradina cu trandafiri ce strajuieste asezamantul. Inauntru, flori in ghivece, le pipai, sunt adevarate. Ramai traznit. Ce s-o mai lungim,  oriunde e putin loc rasar si flori de toate culorile. Si unde nu te astepti, pe etajerele unor chiuvete publice, la ferestruicile meschine ale constructiei sau pe usa camarutei unde dorm ei,  Nu ai cum sa nu observi o preocupare obsesiva, aproape militaroasa pentru gingasele purtatoare de petale. Si cate un gardian, un om modest, pe care-l surprinzi  ba cu grebla ba cu mopul, se misca in peisajul uimitor de viu si inmiresmat din directia florala, afcors. De ce sa faci asta? La ce bun? De ce aici, cu ce ajuta? La prima mea oprire l-am intrebat pe omul de serviciu ce e cu aceste flori si mi-a raspuns ca e de vazut desigur si gradina de afara, ca are mult mai multe specii de flori decat cele din ghivece. Apoi a oftat si a lasat sa-i scape: “pacat ca-s asa murdari romanii. Cei mai murdari.” Cum adica, am izbucnit eu contrariata. “Adica lasa in urma mizerie multa, nu le pasa ce e dupa ei. Au coborat autocare de ucrainieni, cate 17 oameni, nimic dupa ei, curatenie exemplara, pastrasera ce am facut.  Si moldovenii nostri, foarte curati, sunt diferiti de noi. Numai romanii…Si de ce credeti ca se intampla asa, ca doar n-om fi noi cei mai necivilizati din lume? Pai nu vedeti ca suntem atatea tabere? Cum adica?” Si nu mi-a mai raspuns, ca iesise un om de la toaleta si mergea sa curete cu mopul imediat, cu promptitudine.

Ce-o fi vrut sa zica? Suntem mai multe tabere, poate impartite geografic si lasam nepasatori gunoaie in urma noastra sa le venim de hac adversarilor din alta zona, ca intr-un meci al delasarii dotate cu cupa? Nu am aflat de acest meci. Exista poate niste criterii legate de apartenenta politica? Cei care au votat cu un partid lasa mizeria pentru votantii altui partid asa, sa le vina de hac intr-un razboi de guerrilla? Dar de unde stii ca dupa tine va ajunge fix electoratul ostil? Poate exista impresia ca tot ce nu e al tau cu acte ar trebui distrus? Dar nu inseamna prostie, sa distrugi chiar si dreptul tau de a trai decent in public, numai pentru ca nu ai acte si deci nici dorinta de a ingriji, exact cum intr-un desen animat cineva isi taie craca de sub picioare? Adica sa nu-ti faci sosele rapide, numite autostrazi fiindcă nu-s pe numele tau? Sa mergi chinuit, prin hartoape sau pe potecute arhipline numai asa, sa nu mearga nici ailalti?

Sau poate e totul mai profund, venit din comunismul in care eram stapanii a tot si a nimic?.Si atunci la ce bun sa ai grija de “avutul obstesc”? Dar asta ar insemna ca nu ne circula niciun sentiment de apartententa la acest spatiu, la o istorie comuna in vene, ca treaba cu “hai sa dam mana cu mana’ este o gogorita inventata de un artist cu imaginatia bogata?

Nu sunt de acord. Anul asta serbam Marea Unire, avem un Centenar de intregire, de apucaturi comune, de povesti care ne ating pe toti, de momente luminoase dar si intunecoase, de revelatie ca suntem rude, vrem-nu vrem. Vanzoleala asta nu e autentica, ceva este fals in orice pista de mai sus. Daca autodistrugerea asta ne-ar fi proprie, organica, fireasca, nu ne-am schimba comportamentul la trecerea granitei, am fi la fel de nepasatori pe orice sosea din lume. Am devasta in tarile prin care umblam, am arunca dupa noi ambalajele si pe autostrazile occidentale, am parca pe oriunde ne vine cheful in orasele arhipline, am impune vointa noastra de “rebeli”. Dar nu este deloc asa, aceiasi oameni care aici calca florile in picioare, lasa petul sa cada nonsalant oriunde pe munte sau dau un sut chiuvetei devin alti oameni cum trec frontiera: disciplinati, cuminti, atenti, pasnici. Daca se face diferenta asta înseamna ca mintim ori intr-un comportament, ori in altul. Stiu, mai exista varianta schizofreniei, dar as prefera sa nu o iau in calcul, nu se poate sa fie bolnava o natie. Ma bazez si pe raspunsul alui ingrijitor de serviciu care uda niste trandafiri. De ce faceti asta, l-am intrebat. “Avem constiinta”, mi-a raspuns. “Nu vreti sa fiti prim-ministru?” mi-a sarit intrebarea din cap si glas. A ingaimat timid ca nu, are treaba, punea servetele sub ghivece, “sa vada frantuzii ca si la noi e frumos, sa nu ma rada atata”.

Ei, si acum o sa ma retrag sa reflectez mai intens la cat conteaza sa incepi sa faci ceva de undeva, sa fie importanta trecerea ta, chiar daca pare nesemnificativ impactul. La ce o folosi un spalator public cu ghivece de flori la oglinda? Merg sa ma gandesc, sa citesc o carte, sa iau aminte la ce e in jur. Si unde pot sa am un respiro mai reusit decat la cazarmile-popas de pe Autostrada Soarelui? E amenajat si ingrijit cu suflet, poate scot oamenii ceva paine si sare, cred c-o sa-mi fac vacanta acolo. Nu ma mai duc pe Litoral.