“Stirea” vietii

Iar a venit decembrie, iar au activat astia “stirea” romania tv, mare-canal-de-stiri-de-aruncat-la-canal cum ca gata, m-am dus la cer. De doi ani ma siciie prostovanii. De doi ani lumea comenteaza “Amin” sau “Odihneasca-se” fara sa se uite pe pagina mea de FB, cum tocmai am postat ceva, fara sa se intrebe daca e adevarat, ei nici macar nu se uita la data asa-zisei stiri. De doi ani e imprastiata pentru ametitii care dau click in graba.. Si apoi iar se fac mari discutii cum ca pe Facebook exista stiri false. Oau, ce chestie. Unele sint evident false, e atit de simplu sa le demontezi. Dar lumea nu face efort. De lene. De placerea vestii rele. De placerea reactiei nemultumite  De frecat miinile a neputinta: “asta e”, “ce e de facut?” “O sa cada stirile false peste noi, ia uite-le cum vin asa neverosimile, ba chiar poti jura ca-s adevarate, o sa ne sufoce au au ce ne facem”, ca-n povestea prostilor.

I'm alive!

Stiu ce fac. Dau in judecata Facebook. Sa vedeti cum ma umplu de bani si atunci n-o sa le mai fie lene acelorasi insi ingrijorati. O sa verifice insistent daca am intrat in posesia banilor. O sa-mi declare dragostea si o sa jure cum nu au crezut ei stirea aia la care au scris Amin, o sa-mi insire imprejurarile cind s-au amuzat la emisiunile mele…ba chiar o sa-mi faca favoruri pe care nu le voi cere. O sa munceasca sa-mi intre in gratii, poate le pica ceva. Atunci se pare ca ne activam. Cind ne pica ceva. Hai sa vedem ce-o mai fi. Interesanta viata asta.

Continue Reading

Colectiv ne priveste

Impreuna nu mai trebuie sa fie doar un cuvint.

Oricare dintre noi puteam fi acolo. Va dati seama? Puteau sa ma cheme baietii din trupa, sa particip pentru a scrie despre ei. M-as fi dus. Puteai sa fi mers la ziua unui prieten, daca si-o facea acolo. S-ar fi putut sa te convinga finul, fratele, copilul prietenilor, pe care-l iubesti, sa vii si tu in club sa “te distrezi” cu ei. Puteau sortii sa faca sa fim noi, nu ei. A fost asa cum a fost. Si plingem, si ne cutremuram, si ii sustinem pe cei care au supravietuit ca si cum ne-am plinge pe noi. Insa daca tot am ramas aici, inseamna ca trebuie sa dam un sens, sa FACEM ceva. Nu discursuri, nu promisiuni, nu sa ne facem ca facem. Pur si simplu sa fim mereu in alerta. Daca se arata semne rele, sa le amendam. Coruptie, indiferenta, facatura, impostura. Sa le ardem pe data. Cu focul acela din Colectiv. Sa faca si ceva bun. Sa se transforme in focul renasterii.

Doamne odihneste-i si Doamne ajuta.

Continue Reading

Ice Karting, ai, ce distracting!

Mi se aduce la cunostinta ca vine o noua distractie in oras. Ice Karting. La AFI Cotroceni, karturi pe patinoar. Distractie. Noua?! Aici e de mine. Am profitat de invitatie si m-am inscris la cursa. Aveam sa ma intilnesc cu vechiul meu coleg de la Generatia Pro , George Vintila.

Cu George nu ma intrec decit la selfie-uri

Norocoasa de mine, nu am picat la intrecere cu el. Asta se pricepe, se da cu de toate: placa, schiuri, sta in cap, sta in degete, se arunca in tot ce e mai extrem in extrem. Nimeresc cu Silvia Dumitrescu, si ea pasionata de sport, ca e normal la virsta ei. Parca e mai bine.

Vreau eu casca rosie!!

Pun casca. Primesc instructajul in engleza. Am mai fost cu kartul, dar nu pe gheata. Totusi emotii.

Inainte de cursa pe gheata, fiori de gheata pe spinare

Si se da startul. Maaaai, ce viteza prind…Nu ma las. Se misca bine si Silvia. Simt din prima “mersul” kartului pe gheata. Si da-i si lupta, mai asteapt-o pe Silvia, mai impinge cu putere acceleratia. Senzatie de milioane. Iti suiera aer rece prin casca, oricit de strinsa e pe cap. dar e si foarte distractiv. Maresc viteza, fac slalom printre jaloane, maresc si numarul de hohote. Am tinut-o intr-un ris. Amindoua. Pin’ la urma am ajuns umar la umar, ca nu se facea sa invinga vreuna, e prea placut sa conduci kartul, sa te invirti cu el, sa te ciocnesti usor cu coechipierul, sa te avinti ca un campion in lumea palpitanta a curselor auto.

Lupta strinsa cu Silvia

Gata, am iesit din kart. Urmeaza Giulia la intrecere cu George. Si spectacolul privitului e interesant, dar nu se compara cu a participa. Mai ales ca, din cite am aflat, Ice karting-ul este totodată o ocazie pe care Cotroceni on Ice doreşte să o folosească în scop caritabil. 10% din încasările provenite din primele 100 de îchirieri de karturi pe gheaţă se va direcţiona către Magicamp, Tabara Copiilor Diagnosticaţi cu Cancer. Am fost recent in aceasta tabara creata de Melania Medeleanu, stiu ce face pentru copiii aceia, cit de fericiti sint acolo si ma bucur sa mai ajut din cind in cind. Oricine poate. Sa facem si un bine impreuna. Ne trebuie victorii, ca sa prindem incredere,

Iuhuuu!!

Pentru copiii din Magicamp, pumnii strinsi sa se faca bine!

Ice Karting. Distractiv si de folos. Combinatia ideala. Ma inscriu de pe-acum la alte curse, caci daca ma gindesc ce-o sa fie la vara, cind toata lumea va cauta racoarea patinoarului, realizez ca trebuie sa rezerv locurile deja.

Cine-o sa fie kartista mai dibace in oras? Ha??! Moa!!!

 

Continue Reading

Minune de-un veac

Imi place ideea de leac babesc. Pentru ca stiu de cite ori a facut bine in jurul meu ceaiul de paducel celor hipertensivi, de musetel la raceala, de galbenele la arsuri sau ce binecuvintare a devenit o frunza de varza aplicata pe piciorul vatamat.

Imi place si ideea de stiinta. Pur si simplu nu am cum inchide gura cascata a uimire cind vad cum dispare durerea de masea cu un algocalmin, cum se duce iritatia cu un autovaccin destept preparat, cum stau in aer pe scaunul unui avion cu motoare si elice, cintarind tone. Bine, partea cu avionul nu are legatura, este o veche, recurenta revelatie a mea si atit. Ce vreau sa zic. Descoperirea mea, Leac de-un Veac, este o combinatie de leac babesc si stiinta, care te face sa exclami instantaneu “wow!!” sau “ura!!”, depinde de limba subconstientului tau. Mai pe romaneste, este crema care mi-a picat in mina printr-o intimplare. Am vazut borcanelul tip ulcica de lut din strabuni la o prietena. Pe raft. Linga ceas.

20160309_173711

M-a frapat. Ce e acolo, intreb. E o crema formidabila. Vindeca tot ce e defect la nivelul superficial al pielii, catifeleaza ca nici o alta crema, nu mai pot fara ea. Persoana- serioasa, de incredere. Ulcica, atragatoare. Plus rascolitoare de amintiri. Zic: ia-mi si mie, sa verific. Dar stai, unde e produsa. In Romania, face ea. Stiu ca si ea este fan al produselor locale, neaose. Au mai mult efect curativ sau nutritiv pentru cei nascuti in zona. Si am luat-o la puricat, fratilor. Si surorilor. La poricat, mai bine zis, ca a facut ceva porilor, sint mai discreti. Recunosc ca este, cum spunea Alexandra, formidabila. Se vede ca e facuta cu inima mare, romaneasca. Cu dorinta de a perpetua lucrurile bune, folositoare. Ingredientele au radacina stramoseasca, nu pui parabeni si nici paralei pe ten. Mi-a vindecat citeva zgirieturi superficiale, pielea arata infloritor, ma si sperii de asa rezultate bune.

Ce ma supara este ca ea exista de-un veac si eu abia azi aflu… de ce atita intirziere? In fine, mai bine decit niciodata.

Imi place sa imprastii lucrurile verificate, asa ca iata si un link de studiu:

Acum, ca romanu’ nesatul, vreau sa rezolv cu ea si o rana deranjanta din talpa. Daca o elimin si pe asta, propun Leac de-un Veac la Unesco, la ONU sau la NASA. Tare mi-e ca o sa se umple lumea de ulcele mici, castanii, caligrafiate frumos, romaneste, Leac de-un Veac. Ah, mai vreau sa o aplic pe cuticulele mele ciufulite si pe-o ceasca ciobita la care nu renunt. Si masina mi-e cam zgiriata…O sa repar tot cu ea. Mai stii, poate o sa rezolve si problema refugiatilor?

 

Continue Reading

Nu-i usor cu bufnitele in spinare

Ma tot intreaba lumea de unde am rucsacul meu rosu imprimat cu bufnite ochioase. Parca n-as dezvalui.

Bufnite multe de carat
Bufnite multe de carat

Curios de multe persoane se leaga de el. Ca adica e cool, e design british, e fancy, ce s-o mai invirtim, se trece direct la da-mi-l mie, fac colectie de bufnite. Prietena mea Alina chiar are casa plina de aceste pasari nocturne stilizate, ii plac ei. Pahare, plafoniera, stickere, cearceafuri, statuete. Toate cu bufnite. Hai mai, rucsac nu am, ca nu se gaseste, zice insistent. Da-mi-l mie. Pai…Abia i-am rezistat.

Am prins si mitza-n rucsac. Pisica Iris a tinut mortis sa se pozeze cu el. Poftim.

Am prins mitza linga rucsac
Am prins mitza linga rucsac.

Am facut fata presiunii. Cu greu. Am tot pastrat mister. Ba ca l-am imprumutat de la Ion Iliescu, ca la palatul lui cinta cucuveaua pe vremuri, ba ca regina Angliei mi l-a daruit in semn de pretuire a frecventei cu care o vizitez la Buckingham, unde bufnitele stau sa le mingiie lumea pe crestet, ba ca era un rucsac obisnuit pe care l-am pictat eu cu minuta mea. Nu ma cred impricinatii. Hai mai, hai mai Gianino, zi.

Nu mai pot nici eu. Zic, mai, zic. De la Adona. Na.

De pe www.adona.ro, poftim si mai detaliat:  http://www.adona.ro/genti-dama?utm_source=articolblog2902&utm_medium=GianinaCorondan&utm_campaign=blog, dar sa va luati modelul mai mic. Sau cel pe bej. Sau cel pe maron. Nu va luati fix rucsac rosu, model Joy cu bufnite. Luati-va genti, au si genti. Foarte frumoase. Zau.

 

 

Continue Reading

Si totusi, romanul

Am primit lista asta pe mail. E atit de anormala normalitatea noastra, incit nici nu mai stii daca e indicat sa incerci sa schimbi ceva. sa nu fii considerat ciudat. Pe de alta parte, toate cele 6 puncte se modifica diametral daca romanul este in strainatate. Poate fiindca nu stim limba.
JURNALUL UNUI ROMÂN NORMAL
1. Azi am lăsat un șofer să intre în trafic de pe o stradă laterală. Mi-a zis: „Bă boule, nu vezi că ai prioritate tu?”…
2. Azi am dat 2 lei unui cerșetor. Mi-a zis să-mi iau lumânări de ei…
3. Azi am lăsat o femeie înaintea mea la coadă. Cei din spate m-au înjurat: „Băăăă, e și înaintea noastră!”…
4. Azi am mers cu 50 km/h prin localitate. Mi-am luat la claxoane și „Ai murit la volan, bă?”…
5. Azi l-am sunat pe un amic să-i spun ca îl iert de datoria de 1.000 de lei. Mi-a zis: „Ok, poți să-mi mai dai încă 1.000?”…
6. Azi am adunat 3 (trei) hârtii de pe strada mea, de pe jos. Un vecin mi-a zis „Hai și adună și la mine, că uite ce mizerie e”…
7. Azi am cerut o cafea în restaurant, apoi am intrebat dacă pot fuma.
„Îmi pare rău, aici nu se fumează!”
„Păi și dânșii de la masa aia de ce fumează?”
„Dânșii au comandat mai mult, și mâncare, și băutură”…
8. Azi le-am zis gunoierilor că nu le mai dau bacșiș. Mi-am găsit tomberonul aruncat 50 de metri mai încolo…
9. Azi am cerut un CD cu André Rieu. Vânzătoarea a căutat o oră pe sub teancurile de CD-uri cu manele…
10. Azi am claxonat un trecător neatent, să nu-l lovesc. Mi-a arătat degetul mijlociu și m-a înjurat de morți…
11. Azi am cumpărat o pâine. Am dat un leu și am cerut restul, 20 de bani. Mi i-a dat. Dar mi-a schimbat pâinea cu una mai veche…
12. Azi am sunat la un club să-mi fac o rezervare.
„Da, sigur, Pe ce nume și câte persoane?”
Am spus, apoi am întrebat: Aveți aviz de funcționare de la ISU? Mi-a închis…
13. Azi l-am atenționat pe un domn că i-a căzut chiștocul pe trotuar. Era să mănânc bătaie…
14. Azi am chemat o echipă să-mi repare cablul TV.
Mi s-a spus „Vă programăm peste 3 zile”.

O dată am întârziat cu plata 2 zile. Mi-au tăiat cablul de 3 ori..

Continue Reading

Despre fericire zimbreasca

Sint sase.  I-au adus din Cehia sau parca din Polonia, ne-a spus baiatul de la poarta, dar am uitat. Pe toti ii cheama cu Ro, de la Romania. Rodica, Romica, Rozica, predomina fetele. Sint si vreo doi masculi, dar nu se prea dau macho, cel putin au sezut blind cind am trecut noi prin Rezervatia de Zimbri Hateg. Te intorci in timp in preajma lor. Parca bati secole si te-apuca un chef suspect de a analiza treaba oblu. Ce-i cu romanii?  In curind vor fi adusi din Cehia? O mai fi ceva de salvat? De ce atita truda degeaba? Cum de nu ne invatam minte? Si tot asa.

Si m-am pomenit ca am plecat din rezervatie intrebindu-ma: or fi fericiti?

Continue Reading

Sportivoluntar

Cred ca o sa devin mare sportiva. Din intimplare. Ma duc timpurile. Eu nu prea agream jogging-ul. Mi se parea asa, prea american-style, prea hau-bau, prea hollywoodian, prea ostentativ, prea ca la tara.  De la o vreme insa,  exista intreceri, maratoane, ocazii de a-ti pune angrenajul  la lucru pentru a atrage atentia asupra unor necazuri fara de care lumea ar fi prea buna. Asta nu pot refuza. Ce fac?!  Trebuie sa particip. Adica sa alerg. Sint cauze impresionante. Le stiti si voi. Oameni cu dificultati de toate tipurile. Vrei sa ajuti, clar. Dar trebuie sa alergi. Ca sa alergi, trebuie sa ai un minim antrenament. Ca altfel, ajutor ioc si nu sustii punctul de vedere al omului in nevoie. Iaca situatie. Uite cum am inceput eu sa merg un pic mai repede, sa ridic mai sus piciorul in mers, sa alertez ritmul, practic sa fug putin cite putin, pentru a face fata cerintelor. Iar acum particip la toate manifestarile sportive la care implicarea mea este utila si nu foarte aiuristica. Alerg fara pretentii de mare atleta, dar alerg. Si pina la urma, beneficiul este si al meu, ca rezist in ritm saltaret pina la piata, nu trebuie sa ma cocot in masina un-doi. Prin urmare, a inceput sa-mi placa jogging-ul, poate pentru ca este hau-bau-ish, asa.

Prin urmare, particip la

–  Raiffeisen Bank Maraton Bucuresti, pe 4 octombrie, la proba de stafeta in beneficiul copiilor de la Institutul Oncologic Bucuresti, Proiectul “Zana Merciluta”, al Merci Charity Boutique.

si la

–  Brasov Heroes, evenimentul de atragere de fonduri pentru diverse cauze din comunitatea locală, realizat  în cadrul unei curse cu obstacole. Eu sustin proiectul inimos “Impreuna pentru un zambet de copil-Dizabilitatea NU inseamna defect” al Asociatiei Dicta Brasov.

Deci, daca ma intrebati ce mai fac, raspund: “iete, cu alergatura”. Sint sportivoluntar.

Bine, va pup. Nu mai stau. Fug.

 

 

Continue Reading

Catel-capitan

Daca mergi in Delta trebuie sa circuli cu vaporasul pe Dunare. E un must. Sau mai bine zis, e un “musai”, ca sa nu cadem in confuzii de sezon, cu vinuri si must si alte licori ademenitoare. As zice ca e si mai de fita sa conduca vaporasul acest redutabil ajutor de capitan, care sta si intimpina oaspetii, ajuta moralmente pe prietenul sau omul. Cu tot ce trebuie: mina serioasa, lipsa conversatiilor inutile cu pasagerii, uniforma completa, regulamentara, dar si cu niscaiva afectiune spontana, ca, numiti-ma feminista sau partinitor-canina, se vede de la o posta ca pune un ticait in plus la inimioara cind ii place omul. Asa sint fetele…

Continue Reading

Nedumerire

Aud la radio iar si ma panichez. “Fii liber!” zice acolo un domn jovial. Numai ca nu ne spune exact ce pasi sa facem, pare asa simplu cum ai spune “Bea apa!”, se considera probabil ca e la mintea cocosului. Si iar dau din colt in colt si ma confrunt cu dura realitate. Nu reusesc. Am stat si pe fotoliu, mi-am zis “fii libera odata!!” si tot degeaba. Am iesit si in aer liber. “2, 3 si!! Acum…fii libera!”. Nimic. Am intrat intr-o cutie, apoi am iesit din ea. Nexam. La “priveste cerul” mi-e mai simplu, dau capul pe spate si daca sint pe tarla chiar reusesc, in apartamente nu-sh cum se face ca nu-mi iese, oricum, mai pricep efectul, mai prind un petic de cer, dar fratilor, eu chiar am probleme cu indemnul “fii liber!” sau “gindeste liber” sau chestii d-astea imperative legate de libertate, astea de ti le recomanda niste oameni luminati cind le vine pe chelie. Ramin brusc nelibera. Nu ma pricep. Cum se procedeaza? Voi sigur stiti. Toti stiu, numai io, nu.

Continue Reading
1 2 3 10