NostalGica Contra

Unii numesc asta nostalgie. Sa te refugiezi in uimirile copilariei si adolescentei. Sa le reinterpretezi cu filtrele maturitatii. Sa visezi cu ochii deschisi la leaganul de sfoara din curtea bunicilor, la iepurasii de plastic plini cu bombonele colorate din cofetariile comunismului, la “seminte bune, baieti”strigat Ia colt cu voce tabagica, la Daciile 1300, la prima ta bicicleta Pegas, la filme inocente ca “Declaratie de dragoste”, asortate cu gindurile mai putin intortocheate de atunci, la batonul cu mac, la fotograful din Cismigiu si la toata emotia care se declansa odinioara la soneria telefonului sau la clic-clac-ul casetei video inghitite de aparat pentru a derula un film american, sa zicem “Once upon a time in America”, cu naiul lui Gheorghe Zamfir in fundal.
Altii numesc asta intoarcere la radacini, considerind ca bucla formata este esentiala pentru devenire, pentru continuitate si pentru a te putea impotrivi in cunostinta de cauza unor metehne stravechi. Dreptul de a fi “contra” e determinat de cunoasterea lui “pentru”.
Pentru ca romanul e asa, de ce sa nu fie si Revista VIP NostalGica Contra?