Ice Karting, ai, ce distracting!

Mi se aduce la cunostinta ca vine o noua distractie in oras. Ice Karting. La AFI Cotroceni, karturi pe patinoar. Distractie. Noua?! Aici e de mine. Am profitat de invitatie si m-am inscris la cursa. Aveam sa ma intilnesc cu vechiul meu coleg de la Generatia Pro , George Vintila.

Cu George nu ma intrec decit la selfie-uri

Norocoasa de mine, nu am picat la intrecere cu el. Asta se pricepe, se da cu de toate: placa, schiuri, sta in cap, sta in degete, se arunca in tot ce e mai extrem in extrem. Nimeresc cu Silvia Dumitrescu, si ea pasionata de sport, ca e normal la virsta ei. Parca e mai bine.

Vreau eu casca rosie!!

Pun casca. Primesc instructajul in engleza. Am mai fost cu kartul, dar nu pe gheata. Totusi emotii.

Inainte de cursa pe gheata, fiori de gheata pe spinare

Si se da startul. Maaaai, ce viteza prind…Nu ma las. Se misca bine si Silvia. Simt din prima “mersul” kartului pe gheata. Si da-i si lupta, mai asteapt-o pe Silvia, mai impinge cu putere acceleratia. Senzatie de milioane. Iti suiera aer rece prin casca, oricit de strinsa e pe cap. dar e si foarte distractiv. Maresc viteza, fac slalom printre jaloane, maresc si numarul de hohote. Am tinut-o intr-un ris. Amindoua. Pin’ la urma am ajuns umar la umar, ca nu se facea sa invinga vreuna, e prea placut sa conduci kartul, sa te invirti cu el, sa te ciocnesti usor cu coechipierul, sa te avinti ca un campion in lumea palpitanta a curselor auto.

Lupta strinsa cu Silvia

Gata, am iesit din kart. Urmeaza Giulia la intrecere cu George. Si spectacolul privitului e interesant, dar nu se compara cu a participa. Mai ales ca, din cite am aflat, Ice karting-ul este totodată o ocazie pe care Cotroceni on Ice doreşte să o folosească în scop caritabil. 10% din încasările provenite din primele 100 de îchirieri de karturi pe gheaţă se va direcţiona către Magicamp, Tabara Copiilor Diagnosticaţi cu Cancer. Am fost recent in aceasta tabara creata de Melania Medeleanu, stiu ce face pentru copiii aceia, cit de fericiti sint acolo si ma bucur sa mai ajut din cind in cind. Oricine poate. Sa facem si un bine impreuna. Ne trebuie victorii, ca sa prindem incredere,

Iuhuuu!!

Pentru copiii din Magicamp, pumnii strinsi sa se faca bine!

Ice Karting. Distractiv si de folos. Combinatia ideala. Ma inscriu de pe-acum la alte curse, caci daca ma gindesc ce-o sa fie la vara, cind toata lumea va cauta racoarea patinoarului, realizez ca trebuie sa rezerv locurile deja.

Cine-o sa fie kartista mai dibace in oras? Ha??! Moa!!!

 

Continue Reading

Viata e aici si acum

Invitata fiind de Tiberiu Căpudean, vechiul si bunul meu prieten, sa vizitez sediul HOSPICE Casa Sperantei din Bucuresti, am acceptat imediat.  Stiam din vizitele mele anterioare ca o sa am strangeri de inima la intilnirea cu persoanele care sufera de boli amenintatoare de viata, dar stiam tot de atunci cu ce energie si voie buna pot fi intampinata. Asa ca nu am mai stat la discutii si am lasat zapada si gerul afara si m-am proiectat intr-o lume calda, zambitoare, insorita. Numai dupa ce am primit insigna.
Am primit insigna
Am primit insigna!

Am ajuns in sala unde cateva doamne isi foloseau indemanarea pentru a crea obiecte vesele de décor sau de folosinta casnica. In fiecare sezon, ele lucreaza “cadouri hand-made”. Martisoare, ghirlande, globuri pentru brad.

Facute cu drag
Facute de miini talentate

Doamne! Ce doamne! Toate coafate de hair-stylisti de top, sositi sa le porneasca ziua cu voiosie, trebaluiau cu pricepere. Tiberiu mi-a spus ca saptamanal vin acesti tineri sa rasfete bolnavii. Cu o tunsoare sau o pieptanatura noua, cu o schimbare totala de look. Si in acest fel se celebreaza viata.

Ne-am pus pe glume, pe facut poze, pe schimbat sfaturi si trucuri gospodaresti. Nu vedeai pe nici un chip ingandurarea, tristetea oamenilor din autobuz, din metrou, de pe strada si din magazine, sanatosi si fara probleme reale.

Am trecut prin saloane aerisite, cochete, linistite, dotate cu tot ce trebuie pentru orice nevoi. Vrea cineva sa se dezmorteasca? Poate face sport. Vrea cineva sa doarma? Are tihna necesara. Vrea cineva sa urmareasca la TV ceva? Nimic mai simplu. Vrea o discutie de la om la om? Se poate in orice moment. Pentru ca asta am constatat, absolut toti pacientii internati mi-au vorbit cu entuziasm nedisimulat de personalul formidabil, de psihologi, infirmiere, asistente si doctori care se incapatineaza sa nu tina cont decat de omul aflat in ingrijire.

Asistente de pus la rana
Asistente de pus la rana

Cu tot sufletul si toata priceperea. Multi bolnavi tanjeau dupa asta, au fost azvarliti de colo colo multa vreme, si inca nu isi explicau cum de se poate si altfel. Se poate sa fie considerati oameni vii, nu cifre, nu dusi inainte de a fi cazul. Ajungi sa doresti sa fii zilnic in asemenea companie.

“Ce frumos suntem tratati – imi spune un pacient, doctorii chiar ne asculta cand le vorbim. Am fost asa norocos! Imi dau seama prin comparatie, ca am stat numai in spitale. Nu stiu ce am facut sa merit sa vin aici…chiar nu stiu”. Iar doamna Ecaterina Uriasu, ah, e o minune, un suflet mare, incercat, calit, curajos, deci Urias. Un optimism Urias. Si eu am ramas cu un respect Urias si cu dorinta de a mai sta la un sfat cu dinsa.

Frumusetea strabate timpul
Frumusetea strabate timpul

Cristi este unul dintre receptionerii de la HOSPICE. 28 de ani. Dar pentru ca sufera de fibroza chistica, este si unul din beneficiarii serviciilor de ingrijiri paliative pe care le ofera fundatia. Cristi ne face poze si printre cadre imi marturiseste: “Sint indragostit si planuiesc sa ma insor”. Mi se pare asa normal sa-si faca planuri. Sa se comporte conform virstei lui. Pentru ca depinde si de noi sa le implinim. Daca avem dragoste de-ajuns si sustinere in jur. Si aici sunt din plin toate. Asa cum ar fi normal, GRATIS!

Cred ca noi, romanii, ar trebui sa avem periodic vizite la HOSPICE Casa Sperantei ca sa intelegem si sa ne intelegem. Sa fie obligatorii prin lege. Prin legea iubirii, sigur. Pentru a ne vedea si asculta mai apoi unii pe altii. Pentru a serba darul acesta nepretuit, viata. Pentru a nu mai avea fete ingandurate pe strada. Pentru a fi autentic fericiti.

Pentru a oferi toate aceste raze de soare bolnavilor in mod gratuit, Hospice are nevoie de ajutorul nostru, cit de mic.

Uite cum poti ajuta si tu copiii si adultii care sufera de boli incurabile.
Doneaza 1 leu pe zi!
Nu trebuie sa donezi sume exorbitante. Noi toti trebuie sa donam putin.
Acceseaza link-ul de mai jos. E simplu.
Alatura-te Echipei HOSPICE!
Eu am facut-o in ani precedenti si a fost o experienta pe cinste.
Alearga la Semi-Maratonul Bucuresti si cei de la HOSPICE te vor invata cum sa-ti organizezi propria campanie de fundraising.
Alege cursa care ti se potriveste. Acceseaza link-ul de mai jos.

team.hospice.ro

Dupa vizita mea la HOSPICE Casa Sperantei iar imi doresc sa aiba continuari si iar ma intreb: unde-s bolnavii, afara sau inauntru? Ca zbor deasupra unui cuib de cuci si nu ma dumiresc.
Continue Reading

Minune de-un veac

Imi place ideea de leac babesc. Pentru ca stiu de cite ori a facut bine in jurul meu ceaiul de paducel celor hipertensivi, de musetel la raceala, de galbenele la arsuri sau ce binecuvintare a devenit o frunza de varza aplicata pe piciorul vatamat.

Imi place si ideea de stiinta. Pur si simplu nu am cum inchide gura cascata a uimire cind vad cum dispare durerea de masea cu un algocalmin, cum se duce iritatia cu un autovaccin destept preparat, cum stau in aer pe scaunul unui avion cu motoare si elice, cintarind tone. Bine, partea cu avionul nu are legatura, este o veche, recurenta revelatie a mea si atit. Ce vreau sa zic. Descoperirea mea, Leac de-un Veac, este o combinatie de leac babesc si stiinta, care te face sa exclami instantaneu “wow!!” sau “ura!!”, depinde de limba subconstientului tau. Mai pe romaneste, este crema care mi-a picat in mina printr-o intimplare. Am vazut borcanelul tip ulcica de lut din strabuni la o prietena. Pe raft. Linga ceas.

20160309_173711

M-a frapat. Ce e acolo, intreb. E o crema formidabila. Vindeca tot ce e defect la nivelul superficial al pielii, catifeleaza ca nici o alta crema, nu mai pot fara ea. Persoana- serioasa, de incredere. Ulcica, atragatoare. Plus rascolitoare de amintiri. Zic: ia-mi si mie, sa verific. Dar stai, unde e produsa. In Romania, face ea. Stiu ca si ea este fan al produselor locale, neaose. Au mai mult efect curativ sau nutritiv pentru cei nascuti in zona. Si am luat-o la puricat, fratilor. Si surorilor. La poricat, mai bine zis, ca a facut ceva porilor, sint mai discreti. Recunosc ca este, cum spunea Alexandra, formidabila. Se vede ca e facuta cu inima mare, romaneasca. Cu dorinta de a perpetua lucrurile bune, folositoare. Ingredientele au radacina stramoseasca, nu pui parabeni si nici paralei pe ten. Mi-a vindecat citeva zgirieturi superficiale, pielea arata infloritor, ma si sperii de asa rezultate bune.

Ce ma supara este ca ea exista de-un veac si eu abia azi aflu… de ce atita intirziere? In fine, mai bine decit niciodata.

Imi place sa imprastii lucrurile verificate, asa ca iata si un link de studiu:

Acum, ca romanu’ nesatul, vreau sa rezolv cu ea si o rana deranjanta din talpa. Daca o elimin si pe asta, propun Leac de-un Veac la Unesco, la ONU sau la NASA. Tare mi-e ca o sa se umple lumea de ulcele mici, castanii, caligrafiate frumos, romaneste, Leac de-un Veac. Ah, mai vreau sa o aplic pe cuticulele mele ciufulite si pe-o ceasca ciobita la care nu renunt. Si masina mi-e cam zgiriata…O sa repar tot cu ea. Mai stii, poate o sa rezolve si problema refugiatilor?

 

Continue Reading

Puneti luminile pe Necunoscut!

Cind mai ies pe la evenimente, apare cite-o camera cu un reporter agatat de operator, care sare sa-mi ia, chipurile, interviu. Adica se straduiesc oamenii respectivi sa-si faca norma. Sa adune cit mai mult material, sa fie pentru mai multe emisiuni sau cum le-o zice acum imaginilor insirate alandala in jurul unei teme. Ce parere am de familie, dar cine e cel mai sexi din Romania, oare as adopta copii, dar sa facem o urare telespectatorilor daca e Craciun/Paste/ Lasata Secului, de unde am inelul, cum cred ca trebuie sa fie femeia, gospodina sau oama de afaceri, care e dieta mea preferata cu dovlecei, de ce ciocolata este recomandata si cafeaua nu, cum sint filmele romanesti, ce as face daca as fi crocodil , la ce virsta sa ne facem operatii estetice, a meritat Di Caprio Oscarul, de ce gafa de-a mea imi amintesc. Jumatati de ora. Intrebari care nu au legatura intre ele. Sa se umple fisierul. Imi displace sa vorbesc despre orice, sa ma repet si in general imi place sa tac daca nu am ceva cu o micuta semnificatie de spus. Prefer sa ascult oamenii care au lucruri mai importante, mai marete de comunicat. De ce nu i-or cauta pe aceia. Ca sint, din plin. Scriitori, cercetatori, olimpici, creatori. Nu-s toti plecati din tara. Notorietatea asta de tv nu ofera decit o relaxare a familiaritatii de cele mai multe ori. Nu trebuie sa-l aud pe cel cunoscut mie trancanind despre ciorapi, NATO,  Julio Iglesias si preturile la cartofi. Nu-l intrebi pe tata in fiecare zi ce parere are despre grupul ABBA. Ai aflat o data. Si nici despre telefoane, daca nu se pricepe. Scormonesti in alta parte. Trebuie cautat altceva. Sigur ca e greu fara semnalmente, fara reteta. Fara sa te documentezi. Necunoscutul e cheia. Necunoscutul e fascinant. Acolo ar trebui sa fim, cu curiozitatea nepotolita. In necunoscut. Ar redeschide oamenii televizoarele.

Continue Reading

Nu-i usor cu bufnitele in spinare

Ma tot intreaba lumea de unde am rucsacul meu rosu imprimat cu bufnite ochioase. Parca n-as dezvalui.

Bufnite multe de carat
Bufnite multe de carat

Curios de multe persoane se leaga de el. Ca adica e cool, e design british, e fancy, ce s-o mai invirtim, se trece direct la da-mi-l mie, fac colectie de bufnite. Prietena mea Alina chiar are casa plina de aceste pasari nocturne stilizate, ii plac ei. Pahare, plafoniera, stickere, cearceafuri, statuete. Toate cu bufnite. Hai mai, rucsac nu am, ca nu se gaseste, zice insistent. Da-mi-l mie. Pai…Abia i-am rezistat.

Am prins si mitza-n rucsac. Pisica Iris a tinut mortis sa se pozeze cu el. Poftim.

Am prins mitza linga rucsac
Am prins mitza linga rucsac.

Am facut fata presiunii. Cu greu. Am tot pastrat mister. Ba ca l-am imprumutat de la Ion Iliescu, ca la palatul lui cinta cucuveaua pe vremuri, ba ca regina Angliei mi l-a daruit in semn de pretuire a frecventei cu care o vizitez la Buckingham, unde bufnitele stau sa le mingiie lumea pe crestet, ba ca era un rucsac obisnuit pe care l-am pictat eu cu minuta mea. Nu ma cred impricinatii. Hai mai, hai mai Gianino, zi.

Nu mai pot nici eu. Zic, mai, zic. De la Adona. Na.

De pe www.adona.ro, poftim si mai detaliat:  http://www.adona.ro/genti-dama?utm_source=articolblog2902&utm_medium=GianinaCorondan&utm_campaign=blog, dar sa va luati modelul mai mic. Sau cel pe bej. Sau cel pe maron. Nu va luati fix rucsac rosu, model Joy cu bufnite. Luati-va genti, au si genti. Foarte frumoase. Zau.

 

 

Continue Reading

Banii costa timp

Iata ce am citit zilele acestea si m-a bucurat, fiindca e un gind al meu mai vechi. Sa nu existe bani. Doar serviciu contra serviciu. In cazul de fata, timp contra timp.

“In România funcţionează de puţină vreme o instituţie financiară “altfel”. Banca Timpului este un concept internaţional care a fost, de curând, preluat de câţiva tineri din Zalău şi pus în practică în zona Transilvaniei. Acest proiect presupune oferirea de servicii reciproce, care nu se plătesc cu bani, ci într-o monedă mult mai preţioasă: Timpul. Clienţii se ajută între ei, astfel încât ajung să măsoare ziua în planuri duse la bun sfârşit, cu ajutorul celor din jur, care oferă servicii îndeplinite cu dragă inimă.

Banca funcţionează pe baza unui “Organizator de timp” şi, spre deosebire de instituţiile financiare clasice, fără prea multă birocraţie. Orice persoană care vrea să fie clientul acesteia se poate înscrie pe liste, iar, atunci când doreşte, munceşte o oră sau mai multe în folosul cuiva. În schimb, această perioadă se înregistrează drept “ore de credit”, astfel că, mai târziu, clientul poate solicita ajutor, în limita timpului lucrat. Durata de muncă este egală pentru fiecare serviciu prestat, indiferent de natura lui.

„Funcţionează ca o bază de date în care este înscrisă cerere şi ofertă a unor oameni. Oamenii aceia prestează un anumit serviciu şi sunt plătiţi în file de cec care valorează cât au lucrat în ore”, a declarat Alexandru Dan, iniţiatorul proiectului.”

Dat fiind ca s-a introdus cu succes in Marea Britanie si SUA, nu vad de ce nu ar avea sanse si la noi, care ii copiem in toate. E drept ca in alea rele sintem mai talentati. Pai..atunci…Hai sa ne imaginam ca Banca de Timp e ceva deplasat, dar trendy. In curind va cuprinde toata Romania!

 

Continue Reading

Si totusi, romanul

Am primit lista asta pe mail. E atit de anormala normalitatea noastra, incit nici nu mai stii daca e indicat sa incerci sa schimbi ceva. sa nu fii considerat ciudat. Pe de alta parte, toate cele 6 puncte se modifica diametral daca romanul este in strainatate. Poate fiindca nu stim limba.
JURNALUL UNUI ROMÂN NORMAL
1. Azi am lăsat un șofer să intre în trafic de pe o stradă laterală. Mi-a zis: „Bă boule, nu vezi că ai prioritate tu?”…
2. Azi am dat 2 lei unui cerșetor. Mi-a zis să-mi iau lumânări de ei…
3. Azi am lăsat o femeie înaintea mea la coadă. Cei din spate m-au înjurat: „Băăăă, e și înaintea noastră!”…
4. Azi am mers cu 50 km/h prin localitate. Mi-am luat la claxoane și „Ai murit la volan, bă?”…
5. Azi l-am sunat pe un amic să-i spun ca îl iert de datoria de 1.000 de lei. Mi-a zis: „Ok, poți să-mi mai dai încă 1.000?”…
6. Azi am adunat 3 (trei) hârtii de pe strada mea, de pe jos. Un vecin mi-a zis „Hai și adună și la mine, că uite ce mizerie e”…
7. Azi am cerut o cafea în restaurant, apoi am intrebat dacă pot fuma.
„Îmi pare rău, aici nu se fumează!”
„Păi și dânșii de la masa aia de ce fumează?”
„Dânșii au comandat mai mult, și mâncare, și băutură”…
8. Azi le-am zis gunoierilor că nu le mai dau bacșiș. Mi-am găsit tomberonul aruncat 50 de metri mai încolo…
9. Azi am cerut un CD cu André Rieu. Vânzătoarea a căutat o oră pe sub teancurile de CD-uri cu manele…
10. Azi am claxonat un trecător neatent, să nu-l lovesc. Mi-a arătat degetul mijlociu și m-a înjurat de morți…
11. Azi am cumpărat o pâine. Am dat un leu și am cerut restul, 20 de bani. Mi i-a dat. Dar mi-a schimbat pâinea cu una mai veche…
12. Azi am sunat la un club să-mi fac o rezervare.
„Da, sigur, Pe ce nume și câte persoane?”
Am spus, apoi am întrebat: Aveți aviz de funcționare de la ISU? Mi-a închis…
13. Azi l-am atenționat pe un domn că i-a căzut chiștocul pe trotuar. Era să mănânc bătaie…
14. Azi am chemat o echipă să-mi repare cablul TV.
Mi s-a spus „Vă programăm peste 3 zile”.

O dată am întârziat cu plata 2 zile. Mi-au tăiat cablul de 3 ori..

Continue Reading

Hepi barzdei, bai!

Am vrut sa-mi iau si eu stegulet romanesc din Dragonul Rosu, de la chinezi, dar m-am gindit ca mai bine il tin pe-ala din suflet la vedere. E adevarat ca nu fac des asta, uneori il ascund, il inghesui bine sub alte steaguri, in special britanic si american, pentru ca iu si, samtaimz iz fachin’ shiti nat tu. Dar azi m-a apucat un chef sarbatoresc sa defilez cu inima deschisa, colorata in rosu, galben si albastru. Pentru ca mi-am dat seama ca ai mai grozavi din lume sint romanii, mai ales aia care habar n-au de situatia asta de fapt. Lasa ca Nadia, Ilie, Gica, Simona, Horia sint romani cunoscuti si aplaudati, lasa ca si Angela Gheorghiu si Anamaria Marinca, nu mai insistam cu Brancusi, Enescu, Henri Coanda, Herta Muller, Paulescu. Ginditi-va ca totusi Johnny Weissmuller de aici se trage, Bartok a scris inspirat de suflul romanesc, dar merg si mai departe si spun: Oprah de unde credeti ca vine? O chema Oprea, e evident. Brad Pitt?  Simplu. Brad- prenume autentic romanesc, cu rezonante legate de codru-frate-cu-romanul, e evident ca prescurtarea numelui arata ca are niste unchi ai strabunicilor veniti din Pitesti.  Sa continuam cu Ryan O’Neal? De la strabunul, binecunoscutul Nila. Leo Di Caprio? Var cu Nica al lu’ Stefan a Petrii. Cu caprili la pascut. Mick Jagger a avut se pare un strabun cam certat cu sapunul. Chaplin? O mica greseala, de la Celplin sau Ceaplina s-a ajuns la Ceaplin, se intimpla, dar evidenta e evidenta. Chiar si presedintele Obama si-a pastrat numele din vechime, desemnind una dintr-o gramajoara de bame. O bama. Nume moldovenesc. Stie toata lumea. Si chiar daca pentru ceilalti numele s-a pierdut in negura timpului, sint alte realitati pe care nu le putem ignora.: John Lennon a avut o strabunica care culegea lenoane la Sighisoara, Sofia Loren era ruda cu cineva dintr-un sat de linga Caransebes, cunoscut ca avind un loren urias, Michael Jackson a incercat sa se tot albeasca, stramosii lui fiind dintr-o comuna din Dobrogea, Albesti. Angela Merkel viziteaza si acum in secret satele sasesti de linga Sibiu, ca sa nu mai vorbim de printul Charles. Insusi clubul F.C.Barcelona isi spune Barca in amintirea strabunilor pescari lipoveni din Jurilovca, toti faceau pase cu pesti. Chiar si traditionalul “Hepi Barzdei” are conotatii dacice, “barza” este la locul ei in aceasta urare in mod semnificativ. Minzul, viezurele si varza nu mai incapeau. Asa ca asta este.

Lumea toata vine din Romania, bre.

Continue Reading

Denis, alpinist de virf

Nu exista virf muntos sa nu fi fost cercetat de Denis Urubko, unul din cei mai titrati alpinisti ai lumii.  Poate nu le  intelegem nevoia de a urca pieptis muntii, de a se lua de git cu insasi existenta, dar nu putem sa nu-i admiram pe alpinisti. Horia Colibasanu l-a invitat pe Denis, din Kazahstan, pentru a fi de fata la avanpremiera filmului “Pura Vida”, care vorbeste despre intimplari reale, despre implicare si solidaritate intre oamenii care iubesc muntii intr-un fel crucial. Despre incarcatura filmului al carui protagonist este, dar si despre altele mi-a vorbit si mie Denis, chiar la sosirea in Romania. Mi-a zis ca as avea date de a aaborda alpinismul cu succes. eu am inteles din asta ca pot sa ma cocot in virful patului sa ma uit cu gura cascata la ispravile lor senzationale.

Pura Vida va avea premiera pe 1 decembrie.

Continue Reading