Puneti luminile pe Necunoscut!
Cind mai ies pe la evenimente, apare cite-o camera cu un reporter agatat de operator, care sare sa-mi ia, chipurile, interviu. Adica se straduiesc oamenii respectivi sa-si faca norma. Sa adune cit mai mult material, sa fie pentru mai multe emisiuni sau cum le-o zice acum imaginilor insirate alandala in jurul unei teme. Ce parere am de familie, dar cine e cel mai sexi din Romania, oare as adopta copii, dar sa facem o urare telespectatorilor daca e Craciun/Paste/ Lasata Secului, de unde am inelul, cum cred ca trebuie sa fie femeia, gospodina sau oama de afaceri, care e dieta mea preferata cu dovlecei, de ce ciocolata este recomandata si cafeaua nu, cum sint filmele romanesti, ce as face daca as fi crocodil , la ce virsta sa ne facem operatii estetice, a meritat Di Caprio Oscarul, de ce gafa de-a mea imi amintesc. Jumatati de ora. Intrebari care nu au legatura intre ele. Sa se umple fisierul. Imi displace sa vorbesc despre orice, sa ma repet si in general imi place sa tac daca nu am ceva cu o micuta semnificatie de spus. Prefer sa ascult oamenii care au lucruri mai importante, mai marete de comunicat. De ce nu i-or cauta pe aceia. Ca sint, din plin. Scriitori, cercetatori, olimpici, creatori. Nu-s toti plecati din tara. Notorietatea asta de tv nu ofera decit o relaxare a familiaritatii de cele mai multe ori. Nu trebuie sa-l aud pe cel cunoscut mie trancanind despre ciorapi, NATO, Julio Iglesias si preturile la cartofi. Nu-l intrebi pe tata in fiecare zi ce parere are despre grupul ABBA. Ai aflat o data. Si nici despre telefoane, daca nu se pricepe. Scormonesti in alta parte. Trebuie cautat altceva. Sigur ca e greu fara semnalmente, fara reteta. Fara sa te documentezi. Necunoscutul e cheia. Necunoscutul e fascinant. Acolo ar trebui sa fim, cu curiozitatea nepotolita. In necunoscut. Ar redeschide oamenii televizoarele.
