Sint mindra de Richard Bovnoczki

Mindria e un pacat. Dar daca esti mindru in numele apropiatilor tai, parca nu mai e de atacat o astfel de patima. Sa fii mindru de altii, asta e cheia, e mai usor de iertat. Cu cit e mai indepartata relatia de rudenie, cu atit esti si tu mai departe de pedeapsa, asa ma gindesc. Prin urmare, poti scapa basma curata daca esti mindru de un om pe care nici nu-l cunossti. e situatia ideala. Cum eram noi mindri de sportivii nostri care cucereau medalii, dar cu care nu ne bateam pe burta. Daca il cunosti, e un pic de egoism implicat. Daca ti-e fiu, fiica, var, nepot, se complica situatia, esti cumva mindru si de tine, ca adica ai avut contributie si ce noroc ca ai indrumat odorul chiar tu, nu ai o pozitie prea grozava, se mai adauga zile de penitenta, iar daca esti mindru de tine e jale, esti de tot plinsul. Eu ma aflu in situatia de a fi mindra de multi prieteni. In cazul de fata, de Richard Bovnoczki si Serban Pavlu, vechii mei prieteni si colegi din Teatrul Studentesc Podul.

La inceput a fost Podul

Cu un plus astazi pentru Ricky, acest om extraordinar, care se uita pe el pentru ceilalti, ca-s ei oameni de pe strada, prieteni, familie sau spectatori. Ricky, om de omenie care a fost nominalizat la premiile Uniter pentru rolul din No man’s Land, un spectacol pe care l-am tot recomandat si aplaudat, pe care l-as revedea oricind pentru ca este teatru pur.

 

Mindra de Ricky

Ricky a ales sa faca teatru si face cu brio. Si ceilalti nu pot sa nu observe, de aceea il premiaza. E drept ca sint mindra de Ricky de cind am descoperit omul Ricky, de cind am ris cu el, am strins din dinti cu el, am construit impreuna si am analizat dezlinarile. Nu trebuia sa fie nominalizat ca sa am pornirea asta. Dar am vrut si sa anunt. Si sa fiu mindra. Da, stiu, pacatuiesc putin, dar nu mi-e ruda, deci partial sint absolvita.

O zi la Un Teatru
Continue Reading

Nomasvello, adica frumusete

Nu am stiut la ce sa ma astept cind am ales sa descopar munca din spatele unui brand international specializat pe centre de infrumusetare non-invazive. Nomasvello este un nume care imi aparea prea des in fata ochilor pentru a-l ocoli. Nu ai cum sa nu treci pe linga el, sa nu auzi de el, sa nu-i fi folosit vreo prietena serviciile. Sa nu fi auzit de eficacitatea unor aparate-minune. Sigur, de departe multe locuri destinate infrumusetarii par niste zmeoaice, se bat in piept cu transformarea in bine dupa ce le calci pragul….iar realitatea le reduce la niste cosmelii, de la care, ce sa vezi, te alegi in cel mai bun caz cu niste cosuri.

Si am batut la usa Nomasvello. “Fara fir de par”, cam asa s-ar traduce. Spania, tara de provenienta. Romania, tara indragostita de frumusete revelata in doar doua ore. Am aflat de epilare definitiva, albire dentara, tonifiere fara pic de durere. Si am mai aflat multe altele.

Continue Reading

Cooperativa Hategana loveste din nou

Am poze. Au noutati.

ie cu suflet expus
Ie cu suflet la vedere

 

Si de domni...
Ie de domni

 

Asa arata o vesta
Asa arata o vesta

 

Sapca Hategana

Doamnele pe care le-am cunoscut acum citiva ani in Vizita de Lucru la Cooperativa Hategana se lupta din greu sa nu dispara un brand care a insemnat ceva in Romania. Si le iese. Si-au facut si pagina de Facebook. Stiu ca sinteti multi carora va suna pitoresc, ciudat, poate chiar familiar, dar nu stiti de unde sa luati amintirea aceasta aburita, invaluita in ceata, cu numele Hategana. E simplu. E un nume care rezista din anii ’70 in Romania. E drept ca din ce in ce mai greu, data fiind concurenta chinezeasca, data de niste aparate care zumzaie pe o pinza ieftina, desenind un model asa-zis autentic.

Prefer ceea ce face Hategana. Mai greu acum. Nu au personal mult, dar au inimi uriase si o dorinta enorma, nestavilita, de a pastra un nume in care au crezut multi. Cu care s-au laudat multi. Pe care l-au blagoslovit toti cei care au purtat vreodata un lucru creat acolo, in Hateg. Marea mea uimire e ca au si obiecte care, fara sa piarda aerul autentic, sint foarte traznite si nonconformiste, rodul unor minti creative. Nu am putut sa ma abtin sa cumpar o sapca verde – o vedeti in poza – si vreo doua haine pe care o sa vi le arat in curind, cind ma apuca pozatul. Ca le-am purtat toata iarna si m-au salvat de la raceala si de la plictiseala.  Multumesc pentru treaba asta. Ca eu multumesc aproape intotdeauna celor care merita. Cooperativa Hategana merita.

Continue Reading

Of, brad frumos…

Tot nu ma pot impaca cu imaginea bradului obosit si cocirjat aruncat undeva afara sau sprijinit intr-o rina, gol, fara aparare, pierdut, nedorit. Dupa zile intregi de stralucire si servicii in slujba omului rasfatat, cu frigider plin si lista de cadouri, in cautare de parfum natural si crengi viguroase vine si momentul in care i se spune “mersi, te pupam, drum bun, stai sa pastrez globurile si instalatia”.

Era si o poveste a carei morala era ca dupa o perioada de fala si impaunare vin inevitabil decaderea si uitarea. O fi potrivita daca personajul Brad de Craciun se insinua cu tot dinadinsul in viata noastra, ne hartuia batindu-ne la usa : “luati-ma, laudati-ma, sint superb!!!!”.

 

Bradul trece, globurile ramin

Eu totusi nu vad asa. Vad o fiinta fara aparare agresata si folosita discretionar pentru a crea o imagine efemera. Nu stiu, cred ca bradul ar trebui tratat altfel. El totusi ne trateaza guturaiul.

Continue Reading

Vizite bune anul are!

An Nou, Vizite Noi.

Gata. A sosit. 2017. Inca de la Craciun s-a simtit in atmosfera delirul vizitelor pe la vecini, prieteni, la colindat si urat. Dar pentru mine nu e doar asta. E mai mult.

Am ochii nu in patru, ci in shaishpe sa depistez locurile si oamenii, muncile si hobby-urile de vizitat. Nu stiu daca s-a dus vestea, dar sint o vizitatoare nemaipomenita. Extraordinara. Formidabila. Interschimbabila. Plexiglasibila. Am facut studiile de Vizitator pe o alta planeta, unde aratarile – ca nu le pot spune oameni – in loc sa respire, viziteaza. In loc sa manince, viziteaza. Eeei, sint tare adecvati si compostati cei care au atins geniul in acest domeniu de inalta fidelitate fata de natura umana. O sa ma intrebati cum am reusit.

Foto de la Facultatea de Vizitatori, inconjurata de colegi

Cum spuneam, am urmat Facultatea de Vizitatori, mi-am luat masterate, doctorate, multipluritate, excelencitate, grandenormitate (asa se numesc la ei titlurile cele mai prestigioase in domeniu), dar si velocitate si ventrilocitate in Vizitarea cu amanuntul. Eu stiu sa aplic cerintele unui astfel de titlu imediat si cunosc raspunderea care ma apasa atunci cind pornesc o Vizita. N-o sa intelegeti daca va dau detalii tehnice, imi pare tare rau, dar asa, pentru ca deja v-am stirnit interesul hai un hint despre cum voi reusi sa am ochii in shaishpe. Fixez cei doi ochi pe care ii am de la mama pe Anumita Munca/Meserie/Apucatura. Declansez fascilulul de Tatonare, insurubez cilindrul de Curiozitate si apas pe butonul Balans, ca sa reduca undele de soc. Apoi atasez Entuziasmul care are forma de paralelipied uscat si nisez bine-bine pina se usuca de tot. Ei, cu maclavaisul asta ma spal pe cap si capat o luminita care se desface la capatul tunelului in mii de ochi pe care trebuie sa-i iubesc ca pe ochii din cap, normal. De-aici e simplu, mersi, nu-mi spuneti ca puteati si voi dupa ce eu am concentrat singura toate Scovergile clar-obscure. Se persecuta putin, foarte putin, cam cit a costat locuinta oamenilor din reclama si ramin shaishpe. Simplu sau cum?!! Hehehehei.

Depistind o noua Vizita

Nu ca ma laud, dar intre timp, dupa succesele repetate in domeniu, am fost avansata la rangul de Vizitator-Sef, de ma invidiaza si aratarile de la care am invatat  vizitatologia. E clar ca nu trebuie decit sa facem Jonctiunea.

Prin urmare, asteptati-ma, ca vin. Cu Vizite de Lucru. De 2017.

Continue Reading

Drag si Draga

Drag mi-e sa intilnesc oameni zimbitori, care dau valoare lucrurilor de pret si le fac sa circule. Asa e Ionut.

Zimbim cu Drag

Draga mi-e starea de spirit de la parterul unui bloc banal, dintr-un cartier banal din Bucuresti.

A fost odata…

Insa inauntru totul e departe de a fi banal. Intri intr-o lume de poveste. Eu i-am dat like si pe Facebook. Dar pot s-o zic si pe romaneste. Imi place mult sa merg la Drag si Draga. E un magazinas pe Bd. Sincai cu de toate, scotocesti cit timp stai, povestesti cu Drag sau cu Draga, te joci cu catelul, afli de evenimente misto, rontai un mar sau te indulcesti cu miere, e acolo o atmosfera asa de calda, incit iti ia cu mina orice durere. Asa sa fie toate locurile in care mergem si am fi fericiti. 😆

Lucruri alese cu grija

Daca vrei sa fii foarte strict poti sa-i spui si riguros “second-hand”, dar semnificatia e alta. “Mina a doua” inseamna ca ti se da cu o mina si apoi ti se da si cu cealalta. Darnicie. Nu se uita la cantitate cind e vorba de suflet. Dau din plin. Asa ca dupa aceea, cind te gindesti la acest loc, iti zici in sinea ta Mi-e Drag si Draga…

Continue Reading

Allview VedeTot

Ah, cit am asteptat momentul asta.

View. Allview.
Un pachet important

Faceam mici filmulete care se impiedicau toate. Se umpleau la un moment dat de asa-numitii pixeli. Imaginea se aglomera si se incetinea cumva, astfel ca nimeni nu mai intelegea mare lucru. Lucru deranjant, fiindca imi place sa transmit cu claritate mesaje filmate oamenilor din jur, am un public care ma roaga sa impartasesc experientele inedite prin care trec. Trebuia sa fac ceva.

Prietenii m-au sfatuit. Iti trebuie un telefon potrivit actiunii de a filma. Si-mi tot numeau un brand binecunoscut, pe care am ocolit sistematic sa-l folosesc. Nu stiu de ce, am incercat sa fiu contra curentului poate, sa nu fiu neaparat in topul aprecierilor, sa folosesc alternativa. Si acum, parea ca mi s-a infundat. Vrei filmari, ia-ti telefon potrivit. Pe de alta parte, cind imi iau ceva, orice, vreau sa fie romanesc. In masura posibilitatilor. La intrebarea mea, asociata cu o speranta timida : ” Exista vreun telefon romanesc bun?” toata lumea ridica din umeri, ba chiar imi pufnea in ris, adica  “Hello??! ce-i cu tine, ti-e rau?”, “I-auzi ce gluma!”, asa ca aproape renuntasesm. Pina cind un prieten mi-a aratat ce foloseste el. Era la al treilea telefon Allview. Mi-a zis ca-si ia altul, pe masura ce se updateaza, ca orice posesor serios de telefon. Esti multumit? O, daaa! – mi-a raspuns cu toata gura.

Prima verificare

Atit mi-a trebuit. Am cautat, am intrebat, am aflat ce-mi trebuie. Si mi-a sosit intr-o buna zi o cutie. In cutie, acest minunat produs facut in Romania, la Brasov (chit ca exista si circotasi care-mi soptesc ca e doar asamblat acolo). Si nu ma mai satur sa-i descopar optiunile, abilitatile, si nu ma mai opresc din a ma minuna “Stie de toate. Pai e ultimul racnet!”

Ultimul racnet!

Asa ca racnesc si eu de bucurie, ca pot filma in conditii excelente cu un telefon fabricat la noi: Allview!!!

Deja il plimb peste tot, sa-si merite numele, sa se transforme in renume.

Bucurie

Ah, cit am asteptat momentul asta.

Continue Reading

Roman contra roman

Sint trista. Ma gindesc la oamenii care au murit nevinovati in 1989. Am avut un coleg de liceu, facea in ’89 armata la Otopeni. A murit in brambureala aia. In masinatiunea aia infecta. S-au primit ordine si de-o parte si de alta. Prima linie. Fara informatie, fiecare se apara. Lupta cu dusmanul. Care dusman? Roman contra roman. Nimeni nu pare a fi de vina. Dar cineva stia. Cine e acel cineva?

Dupa 27 de ani, acest film facut de Adrian Sarbu ramine un document care ne lamureste ce nelamuriti sintem.  Si ce tristi. Cam asa.

Acum avem informatie din plin. Ei, si?

 

Continue Reading

AgitatIA de Craciun

Te tot gindesti ce cadouri sa faci prietenilor de Craciun. Mi-a traznit o idee si vreau sa v-o impartasesc. S-ar potrivi si fetelor si baietilor. IA!!! Ia este misto. Ia e colorata. Ia este o legatura. Legatura cu trecutul. Dar si cu prezentul copiilor care vor sa nu se surpe totul. A fost imprumutata si de marii designeri strainezi la care ne uitam noi cu hirtia de copiat pregatita. De data asta ei au copiat. Modelele, culorile, forma, dar ascund cu grija totul sub un maldar de creativitate si adaosuri cu terminatia -ing.

Ma uitam in lumea online a iilor si am regasit un site care-si ia in serios pozitia fruntasa in liga iilor. De unde si numele, probabil. Lig Ia.

Si asa am rezolvat citeva cadouri care nu au loc de comentarii sau strimbat din nas. Sa n-aud pe nimeni ca “nu se potriveste”, “nu trebuia”, “nu e de mine”, “tie iti sta bine, mie…hm…” Tuturor ne sta bine. Eu, cel putin imbrac de aici ce ie vreti, la orice ora si am toata ziua o mina increzuta. Adica sta, asa, coloana dreapta, se intimpla ceva beyond me, ca s-o spun pe romaneasca noua.

Obicei obligatoriu in perioada asta. Cind cumparati cadouri, musai sa va luati si voua unul. Eu pastrez cu sfintenie traditia. Iupii!!!Sa vina Craciunul!! Sa vIEEEEEE!

Si mie o ie
Ce tIE iti place, altuia ii face

Continue Reading

Swiss Ecodent cu fluor, vreau sa-ti fiu Vizitator

Am ajuns intr-o seara la aniversarea de 5 ani a unei clinici de stomatologie, numita Swiss Ecodent. Nu ma duc la orice petrecere, nu ma dau in vint sa fiu eu peste tot, ma las dusa intr-un loc sau la cineva despre care stiu putin decit daca recomanda, gireaza un om de incredere. Atunci devin curioasa. Aflasem cite ceva de la Oana Voiculet, ea mi-a stirnit interesul, ba ca a fost cu cea mica, Maria,  copilul  simtindu-se grozav desi a avut o interventie destul de complexa, ba ca ea se duce mereu sa-si controleze dantura, sa-si aranjeze orice ce este in dezordine, ba ca a capatat dependenta de viziunea noua, total revolutionara a acestei clinici, pe care ea chiar “o iubeste”, de aceea merge mai des ca la piata. Ei, as. Treaba asta-a facut sa vreau sa cercetez indeaproape, dar nu gaseam prilej. Printre medici ma intimidez. Ei opereaza nu numai cu bisturiul, ci si cu notiuni, sintagme abracadabrante care mie imi sint straine. Stomatologii iti pot implinta o asa privire in hohotul de ris , cu o viteza mai mare decit a lingurii in inghetata, de nu mai zimbesti in viata ta.

 

Si…am gasit prilejul. Petrecerea. Cine era la final de-a casei? Eu. Cine conversa  cu medicul Christian Marmandiu, CEO-ul clinicii Swiss Ecodent ca o prietena de-o viata? Eu. Cine privea cu ochi inimosi in jur? Tot eu.

Oana si Cristina m-au chemat la niste poze ca sa nu incep sa filmez una din Vizitele mele de Lucru. Dar nu s-a inventat anestezicul care sa mi-amorteasca mie curiozitatea. Tot vreau sa aflu mai multe, sa lucrez acolo, sa descopar lumea lor. Va urma, simt.

 

Continue Reading
1 2 3 25