Modulul Cadouri Fabuloase. Engaged!

Fratilor, e noiembrie, gata, ne setam pe modulul Cadouri, chit ca poate am tot procopsit amicii de-a lungul anului cu atentii. Insa nu ajunge doar atit, sa ne activam. Conteaza priceperea, promptitudinea, istetimea de a alege in plina inspiratie. O sa incerc sa invoc Inspiratia, aceasta zina ridicata in slavi sau pusa la indoiala de bunul plac al fiecaruia.  Din experienta mea anterioara, sa apelez la fetele de la Fabulous Baskets, Alina si Loredana, s-a lasat cu Evrika!

bannere-craciun3

 

Si cu multumiri prelungite din partea prietenilor carora le-am oferit pachete create de ele.

Cum am facut. Intii le-am cautat. Au site frumos, curatel, fabulos chiar.  http://www.fabulousbaskets.ro/

Apoi am zis ce vreau si pentru cine.

Nu stiu cum fac fetele astea, te citesc un pic, iti simt entuziasmul chiar daca tu sovai c-o fi, c-o pati, iti scaneaza prietenii de cadorisit din povestirile tale. Apoi e treaba lor. Incep. Si prepara ele, pun, scotocesc, taie, danteleaza, presara, adauga, inventeaza, ce mai, se lasa prada unui proces complex de creare a Cadoului Anului. Tu-l iei si nu te doare capul. A, ba da. Te apuca ametelile ceva mai tirziu, de la atitea laude si multumiri, si vaaai, cum ai stiut tu, vaaaaai, ce frumos este impachetat, vaaaai, dar cum de m-ai ghicit, vaaai, ce cosulet cool…si tot asa.

https://www.youtube.com/watch?v=Q4fFV-P50dU

Dar cea mai misto remarca , pentru care merita sa te doara capul si obrajii de la atitea pupaturi, este: ce bine ca sintem prieteni!

Continue Reading

Oana si al sau Univers Divers

aranjament1

Oana Stanoevici, prietena mea de drum lung, de Sibiu, de Subcarpati, dar mai ales de Africa, si-a scos la iveala pasiunea pentru design floral, pentru creatia de lucruri mici, delicate, de facut-primit cadou. Imi place nespus transformarea oamenilor pe care societatea ii “indruma” spre alte poteci, care doar par potrivite personalitatii lor. Sa te sondezi e o stiinta. Ani la rind m-am tot gindit cum sa ma cunosc pe mine insami cu adevarat. Parea ca toti in jur reusesc. Asculta-te, mi se spunea. Ciuleam urechile. Nimic. Priveste-te cu sinceritate. Cauta inlauntrul tau. Ma uitam in sus, in jos, in oglinda si in strafundul mintilor. Nimic. Ma faceam ca nu-s atenta si zdrang, imi puneam intrebari incuietoare. Mintea se fixa pe modulul “incuiat”. Asa, si? Imi raspundeau de la distanta intergalactica, sfidatoare, gindurile. Nimic, deci. Gasit chemarea, ioc. Si ma uit la Oana cu drag. Si cu mare curiozitate. Si cu interes. Ea cum a gasit? Cautind. Stau cu ochii pe ea. Cu fiecare aranjament floral, buchetel pentru nunta, cosulet de primit musafirii, bradut sugerat din crengute de salcim, dud sau visin, in general orice impletitura de imbogatit viata, ea isi gaseste raspunsul DA la intrebarea “Esti fericita?”
aranjament3
Odata ajuns in punctul asta, pina la a te descoperi cu sinceritate mai este un pas. Asa mi s-a descris. Asa mi s-a promis. Deci sa fim fericiti. Multumesc, Oana, pentru lectie.
aranjament2aranjament2

Continue Reading

Colectiv ne priveste

Un an de la tragedia Colectiv

Impreuna nu mai trebuie sa fie doar un cuvint.

Oricare dintre noi puteam fi acolo. Va dati seama? Puteau sa ma cheme baietii din trupa, sa particip pentru a scrie despre ei. M-as fi dus. Puteai sa fi mers la ziua unui prieten, daca si-o facea acolo. S-ar fi putut sa te convinga finul, fratele, copilul prietenilor, pe care-l iubesti, sa vii si tu in club sa “te distrezi” cu ei. Puteau sortii sa faca sa fim noi, nu ei. A fost asa cum a fost. Si plingem, si ne cutremuram, si ii sustinem pe cei care au supravietuit ca si cum ne-am plinge pe noi. Insa daca tot am ramas aici, inseamna ca trebuie sa dam un sens, sa FACEM ceva. Nu discursuri, nu promisiuni, nu sa ne facem ca facem. Pur si simplu sa fim mereu in alerta. Daca se arata semne rele, sa le amendam. Coruptie, indiferenta, facatura, impostura. Sa le ardem pe data. Cu focul acela din Colectiv. Sa faca si ceva bun. Sa se transforme in focul renasterii.

Doamne odihneste-i si Doamne ajuta.

Continue Reading

Balet cu M. (M de la Monique sau de la Mine?)

Si-mi iau inima-n dinti. Hai sa fac o vizita la Scoala Monique.

Balet pentru copii si adulti. Am vazut pe Facebook activitatea de-acolo, copii, adulti in miscare, in zbor, expresii jucause in timp ce executa exercitii complicate. Parca ma imboldeste gindul ispititor ca se poate si la case mai mici. Din cite-mi amintesc, gimnastica de dimineata a pleoapelor imi iese onorabil. Flotari fac cu voiosie, daca numim flotari trecerile mele iscusite de pe fotolii pe scaune.

De sarit, sar usor peste mesele de seara. Gata. Ma incurajez. Pot sa devin profa de balet. Si dau sa ma culc pe cealalta ureche. Nu se poate. Nu e vis. Iata, chiar merg in zona Crangasi, spre aceasta scoala de balet. Curajul imi creste. Intru si vad alti adulti asteptind. Nu pe mine, desi anuntasem intentia pe Facebook.

Isi asteapta copiii sa incheie ora. Intru val-virtej si vad fetitele executind pe saltelute exercitii de mobilitate. Mona, profa de balet le spusese ceva amuzant. Atmosfera e super-vesela. E momentul sa arat ce pot!! Mona imi preda linistita stafeta, cu citeva sfaturi la pachet. Acum ma lasa pe mine sa conduc ora. Thanks, Mona. Be my guest, zice. Si parca am citit in ochii ei un strop de malitiozitate. Moment in care ar fi trebuit sa ma opresc. Dar eu nu si nu. Vizitator tupeist. Priviti.

Continue Reading

Salut, Salus!

Imi place sportul. Sa-l admir, sa-l urmaresc si sa-l practic. Cu ultima parte nu m-am putut impaca mereu, din diverse motive.Salus 1

Unul este faptul ca-mi plac sporturile de echipa, asa sint eu cladita, sa impartasesc cu parteneri bucurii sau nereusite.

Nu tin mortis sa le iau eu in circa pe toate. Asa sint eu, ma simt bine in colectiv. Negasind echipe de amatori- fiindca nu poate fi vorba de performanta in cazul tuturor, n-ai incotro, te indrepti spre alte variante.

Sali de sport, instructori, programe specializate. Am incercat si asta. Ceva nu ma tine. Ma plictisesc. Nu ma atrage nimic.

Oamenii sint grabiti sa acopere programa, sa fuga spre altceva, te ghideaza mecanic, uneori cu naduf abia stapinit.

Nu mi-a placut atmosfera in locurile unde am incercat. Am preferat sa-mi fac singura exercitiile, cum m-am priceput.

Acum un timp insa, m-am lasat convinsa de buna mea prietena Carinelu’ sa particip la o sedinta, “atit, Gianina, o sedinta de instructaj sportiv La Centrul Salus, chiar linga Parcul Tineretului, aproape de tine”, unde mergea ea de vreo doi ani.

Bine, zicSalus 2, mai ales ca era a cincea oara cind ma chema. Vroia ea sa-mi demonstreze ceva, m-a si luat cu masina, ca sa fie sigura ca nu ma pierde pe drum. Si am intrat intr-o lume aparte, intr-adevar.

Elena, instructor personal la Salus, frumoasa, desteapta, pasionata, fit si tot ce trebuie m-a primit zimbitoare si asa m-a pus la lucru de am gifiit, am protestat, am jurat ca nu mai vin, am avut mici izbinzi, am cerut pauze.

Nu zicea nu, dar nu m-a lasat. Nu a lasat nici zimbetul deoparte.

Aceasta fata ma ghida in orice demers cu muuulta pricepere, intelegere, chiar compasiune, “da, ai dreptate” nu parasea discursul ei binevoitor-amuzat nicidecum. Empatie totala.

Si mi-am dat seama ca de asta am nevoie.

De un om care sa vorbeasca cu mine, sa faca exercitiile cu mine, sa traiasca greul si sa-l inteleaga, chiar daca pentru el e floare la ureche.

Si parca asa inaintezi. Si parca asa vrei sa revii. Si parca asa obtii si rezultate.

Prin urmSalus 3are, reteta mea de tenacitate in munca sportiva de amatori are necesitatile acestea:
1. Sa identifici un loc de facut sport in care sa te simti ca acasa
2. Sa cauti instructor pregatit care sa empatizeze cu tine, sa-ti preia cu vorba blinda, vesela, greutatile de moment
3. Sa lucrezi serios, rizind
4. Sa lucrezi variat
5. Sa mai povestesti dupa
6. Sa existe ceva-ul acela care te face sa vrei sa revii

Si eu am gasit calitatile de mai sus in acest centru Salus. Mic, cochet, cu o atmosfera exceptionala. Am sa fac un jurnal pe tema aceasta, ca prea e interesant si stiu ca urmarile se vor vedea. Vreau sa fiti partasi. Ca sa-mi multumesc si damblaua cu echipa . Vorb-aia, avem echipa, avem valoare.

A, si in echipa avem si doua kineto-terapeute care fac masaj exact in punctele unde te simti vatamat. Iti iau cu mina orice neajuns. La propriu, dar si la figurat.
O mai fi ceva de adaugat? Sa zica cineva ce calitati ar trebui sa mai tintesc ca sa fac sport la modul ideal. Sa ma contrazica cineva, daca are argumente.
Pina una-alta, salut, Salus!
Continue Reading

Cum sa distrugem Padina Fest

Mi se spune: “nu merge la Padina Fest, s-au stricat de tot intelesul, vibratia muntelui acolo, se vine cu gratare, se face foc, se asculta manele, nu vrei acolo, crede-ma”.

 

Padina Fest 1

 

Arunc toate aceste argumente in circa Biancai Boitan, organizatoarea care ma chemase cu entuziasm la editia de anul asta a festivalului, plusind: vin Robin and The Backstabbers, Suie Paparude, Vita de Vie, Golan, hai ca doar au fost si la Gold FM, ii stii, iti plac.


Ii stiu, imi plac, dar care-i faza cu manelele? A, face Bianca, stiu despre ce e vorba. De cind organizam noi festivalul, se aseaza dupa zona imprejmuita de noi o adevarata populatie care actioneaza dupa alte reguli. Nu avem cum sa-i impiedicam sa existe linga noi. Ar face-o si daca nu ar fi Padina Fest. Ei oricum vin, fac gratare, se manifesta galagios si agresiv. Distructiv. Ii vedem peste tot.

Decid sa merg si sa ma conving. Asa este. Festivalul este unul curat si frumos, ca o familie care vine cu cortul si cu mingea, cu hamacul si cu muzica proprie, le desfasoara si apoi aduna totul si pleaca.

Ei chiar au ecologizat inainte si dupa. Au strins tone dedeseuri inainte sa se instaleze. Ceea ce s-a adunat, s-a pus in saci si dus de acolo dupa. Am vazut cu ochii mei.

Insa dincolo de linia de demarcatie era o alta lume, cu chinezarii, turcisme si arabisme. Nimic romanesc pur. Nimic din decenta romanului frate cu codrul.  Acestia strica gindul bun al celorlalti. Ce ar fi de facut?Padina fest 2

  1. Renuntarea la Padina Fest: se poate lasa in paragina zona, la pasul/ interventia aiuritului/rau-voitorului care ajunge pe-acolo (cum se intimpla cu Sfinxul si Babele)
  2. Depistarea festivalurilor specifice din strainatate: a se viza festivaluri care nu strica deloc farmecul zonelor pitoresti si care pot face banii romanesti sa ajute nivelul ridicat de peste hotare sa se mentina acolo
  3. Adoptarea pozitiei “stat cu miinile in sin”
  4. Ridicarea din umeri
  5. Emigrarea

Ca de cite ori cineva face lucruri frumoase, cu minte, iesite din tiparul stiut, se gasesc multi care sa conteste, amestecind argumente, fara a fi in cunostinta de cauza, numai asa, sa bruieze.

Asadar, ce facem, ce festival de-afara alegem?

Continue Reading

Mai bine implant dentar decit comunist

Stiu, nu rimeaza. Dar pentru mine, sintagma “implant dentar” este sinonima cu capitalismul. Auzeam povestindu-se in casa despre stomatologie de nivel inalt, despre avantajele unui implant dentar, lucru complex, anevoios, de mare rafinament, care se poate realiza doar peste granita de vest.

Ca la ei este important omul si pastrarea tuturor caracteristicilor sale originale, care-l fac sa-si vada de viata demn. Ca la noi singura sansa era proteza. Dupa o anumita virsta.

Bunicul saracu’ era sceptic, se multumea cu ce se putea, zicea cu vorba lui ardeleneasca “d-apai binie-i si cu placa. Ce atata important ghentar sau implant dentar sau tulai bata-l Dumniezau cum ii zice la voi la capitala. Ni ce dantura faina am”. Si-si etala cu un zimbet cuceritor lucrarea mobila tip Gary Cooper. Si tragea concluzia : ”D-apai nu-mi traba mie bolunzanii dastea scumpe”.

Ne povestea bunicul cu lux de amanunte cum i-or tras afara “tata dantura’ si i-o pus “ase ca niste lemnoace” sus si jos in gura. Cum a asteptat el sa se vindece “jinjia”. Cum il durea. Si cum a fost el stoic si tenace si, intr-un final, multumit ca are zimbetul alb si irezistibil.

A avut rabdare bunicul, dar ma gindesc cita suferinta ar fi scutit, ce curat si limpede i s-ar fi instalat un implant dentar si cum ar fi avut alura de odinioara, forma de tinerete a dintilor, nu acele lemnoace sinonime cu “nu se mai poate face nimic”. Vom scoate toti dintii, da’ si pe cei sanatosi, vedeti dumneavoastrGianina Gorondan - implant dentara, aveti citiva afectati si perspectiva este aceeasi. Vor fi afectati si ceilalti. Asa ti se spunea, expert. Pe bune?

In capitalism se putea face si altceva, asa auzeam noi si ne fringeam miinile a neputinta. Ca pe noi tot asta ne astepta. In comunism nu se putea mai nimic. Ne resemnasem cu totii la gindul ca “afara e misto”, inauntru e intuneric.

Daca as fi fost mai mare si mai stiutoare atunci sau prindea el vremurile de-acum i-as fi explicat ca nu e asa de scump. I-as fi recomandat CRIS SMIILE, un loc placut si safe, in care nu te simti agresat, ba din contra, iti rezolva toate auspiciile unui zimbet sigur si clar. Nu evaziv.

Ca de-aia rid unii oameni de parca pling, cu sincope si ferindu-se din rasputeri, ca n-au ajuns in locul potrivit. Isi feresc fatada de priviri iscoditoare. De priviri cunoscatoare. De priviri si atit.  Si noi care credem ca ascund ceva si uneltesc si sint aroganti si se nasc conflicte si certuri si poate chiar conflagratii mondiale dintr-o bijbiire la capitolul “stomatologie”. Hm, ar trebui cercetat mai amplu. Sa anuntam cercetatorii britanici, daca n-or fi facut Brexit din munca lor spectaculoasa.

Mi-ar fi placut sa-i fac bunicului serviciul asta. Daca nu a fost posibil, macar altcuiva sa-i fiu de folos. Sa stie ca un implant dentar nu e un capat de tara, ca poti fi “ca nou” oricind ceva iti strica echilibrul dentar pe care iti sprijineai voia buna, munca, intreaga viata.

Zimbiti deci, v-am dat pont.

 

 

Continue Reading

Ice Karting, ai, ce distracting!

Mi se aduce la cunostinta ca vine o noua distractie in oras. Ice Karting. La AFI Cotroceni, karturi pe patinoar. Distractie. Noua?! Aici e de mine. Am profitat de invitatie si m-am inscris la cursa. Aveam sa ma intilnesc cu vechiul meu coleg de la Generatia Pro , George Vintila.

Cu George nu ma intrec decit la selfie-uri
Cu George nu ma intrec decit la selfie-uri

Norocoasa de mine, nu am picat la intrecere cu el. Asta se pricepe, se da cu de toate: placa, schiuri, sta in cap, sta in degete, se arunca in tot ce e mai extrem in extrem. Nimeresc cu Silvia Dumitrescu, si ea pasionata de sport, ca e normal la virsta ei. Parca e mai bine.

Vreau eu casca rosie!!
Vreau eu casca rosie!!

Pun casca. Primesc instructajul in engleza. Am mai fost cu kartul, dar nu pe gheata. Totusi emotii.

Inainte de cursa pe gheata, fiori de gheata pe spinare
Inainte de cursa pe gheata, fiori de gheata pe spinare

Si se da startul. Maaaai, ce viteza prind…Nu ma las. Se misca bine si Silvia. Simt din prima “mersul” kartului pe gheata. Si da-i si lupta, mai asteapt-o pe Silvia, mai impinge cu putere acceleratia. Senzatie de milioane. Iti suiera aer rece prin casca, oricit de strinsa e pe cap. dar e si foarte distractiv. Maresc viteza, fac slalom printre jaloane, maresc si numarul de hohote. Am tinut-o intr-un ris. Amindoua. Pin’ la urma am ajuns umar la umar, ca nu se facea sa invinga vreuna, e prea placut sa conduci kartul, sa te invirti cu el, sa te ciocnesti usor cu coechipierul, sa te avinti ca un campion in lumea palpitanta a curselor auto.

Lupta strinsa cu Silvia
Lupta strinsa cu Silvia

Gata, am iesit din kart. Urmeaza Giulia la intrecere cu George. Si spectacolul privitului e interesant, dar nu se compara cu a participa. Mai ales ca, din cite am aflat, Ice karting-ul este totodată o ocazie pe care Cotroceni on Ice doreşte să o folosească în scop caritabil. 10% din încasările provenite din primele 100 de îchirieri de karturi pe gheaţă se va direcţiona către Magicamp, Tabara Copiilor Diagnosticaţi cu Cancer. Am fost recent in aceasta tabara creata de Melania Medeleanu, stiu ce face pentru copiii aceia, cit de fericiti sint acolo si ma bucur sa mai ajut din cind in cind. Oricine poate. Sa facem si un bine impreuna. Ne trebuie victorii, ca sa prindem incredere,

Iuhuuu!!
Victorieee!
Pentru copiii din Magicamp, pumnii strinsi sa se faca bine!
Pentru copiii din Magicamp, pumnii strinsi sa se faca bine!

Ice Karting. Distractiv si de folos. Combinatia ideala. Ma inscriu de pe-acum la alte curse, caci daca ma gindesc ce-o sa fie la vara, cind toata lumea va cauta racoarea patinoarului, realizez ca trebuie sa rezerv locurile deja.

Cine-o sa fie kartista mai dibace in oras? Ha??! Moa!!!

 

Continue Reading

Viata e aici si acum

Invitata fiind de Tiberiu Căpudean, vechiul si bunul meu prieten, sa vizitez sediul HOSPICE Casa Sperantei din Bucuresti, am acceptat imediat.  Stiam din vizitele mele anterioare ca o sa am strangeri de inima la intilnirea cu persoanele care sufera de boli amenintatoare de viata, dar stiam tot de atunci cu ce energie si voie buna pot fi intampinata. Asa ca nu am mai stat la discutii si am lasat zapada si gerul afara si m-am proiectat intr-o lume calda, zambitoare, insorita. Numai dupa ce am primit insigna.
Am primit insigna
Am primit insigna!

Am ajuns in sala unde cateva doamne isi foloseau indemanarea pentru a crea obiecte vesele de décor sau de folosinta casnica. In fiecare sezon, ele lucreaza “cadouri hand-made”. Martisoare, ghirlande, globuri pentru brad.

Facute cu drag
Facute de miini talentate

Doamne! Ce doamne! Toate coafate de hair-stylisti de top, sositi sa le porneasca ziua cu voiosie, trebaluiau cu pricepere. Tiberiu mi-a spus ca saptamanal vin acesti tineri sa rasfete bolnavii. Cu o tunsoare sau o pieptanatura noua, cu o schimbare totala de look. Si in acest fel se celebreaza viata.

Ne-am pus pe glume, pe facut poze, pe schimbat sfaturi si trucuri gospodaresti. Nu vedeai pe nici un chip ingandurarea, tristetea oamenilor din autobuz, din metrou, de pe strada si din magazine, sanatosi si fara probleme reale.

Am trecut prin saloane aerisite, cochete, linistite, dotate cu tot ce trebuie pentru orice nevoi. Vrea cineva sa se dezmorteasca? Poate face sport. Vrea cineva sa doarma? Are tihna necesara. Vrea cineva sa urmareasca la TV ceva? Nimic mai simplu. Vrea o discutie de la om la om? Se poate in orice moment. Pentru ca asta am constatat, absolut toti pacientii internati mi-au vorbit cu entuziasm nedisimulat de personalul formidabil, de psihologi, infirmiere, asistente si doctori care se incapatineaza sa nu tina cont decat de omul aflat in ingrijire.

Asistente de pus la rana
Asistente de pus la rana

Cu tot sufletul si toata priceperea. Multi bolnavi tanjeau dupa asta, au fost azvarliti de colo colo multa vreme, si inca nu isi explicau cum de se poate si altfel. Se poate sa fie considerati oameni vii, nu cifre, nu dusi inainte de a fi cazul. Ajungi sa doresti sa fii zilnic in asemenea companie.

“Ce frumos suntem tratati – imi spune un pacient, doctorii chiar ne asculta cand le vorbim. Am fost asa norocos! Imi dau seama prin comparatie, ca am stat numai in spitale. Nu stiu ce am facut sa merit sa vin aici…chiar nu stiu”. Iar doamna Ecaterina Uriasu, ah, e o minune, un suflet mare, incercat, calit, curajos, deci Urias. Un optimism Urias. Si eu am ramas cu un respect Urias si cu dorinta de a mai sta la un sfat cu dinsa.

Frumusetea strabate timpul
Frumusetea strabate timpul

Cristi este unul dintre receptionerii de la HOSPICE. 28 de ani. Dar pentru ca sufera de fibroza chistica, este si unul din beneficiarii serviciilor de ingrijiri paliative pe care le ofera fundatia. Cristi ne face poze si printre cadre imi marturiseste: “Sint indragostit si planuiesc sa ma insor”. Mi se pare asa normal sa-si faca planuri. Sa se comporte conform virstei lui. Pentru ca depinde si de noi sa le implinim. Daca avem dragoste de-ajuns si sustinere in jur. Si aici sunt din plin toate. Asa cum ar fi normal, GRATIS!

Cred ca noi, romanii, ar trebui sa avem periodic vizite la HOSPICE Casa Sperantei ca sa intelegem si sa ne intelegem. Sa fie obligatorii prin lege. Prin legea iubirii, sigur. Pentru a ne vedea si asculta mai apoi unii pe altii. Pentru a serba darul acesta nepretuit, viata. Pentru a nu mai avea fete ingandurate pe strada. Pentru a fi autentic fericiti.

Pentru a oferi toate aceste raze de soare bolnavilor in mod gratuit, Hospice are nevoie de ajutorul nostru, cit de mic.

Uite cum poti ajuta si tu copiii si adultii care sufera de boli incurabile.
Doneaza 1 leu pe zi!
Nu trebuie sa donezi sume exorbitante. Noi toti trebuie sa donam putin.
Acceseaza link-ul de mai jos. E simplu.
Alatura-te Echipei HOSPICE!
Eu am facut-o in ani precedenti si a fost o experienta pe cinste.
Alearga la Semi-Maratonul Bucuresti si cei de la HOSPICE te vor invata cum sa-ti organizezi propria campanie de fundraising.
Alege cursa care ti se potriveste. Acceseaza link-ul de mai jos.

team.hospice.ro

Dupa vizita mea la HOSPICE Casa Sperantei iar imi doresc sa aiba continuari si iar ma intreb: unde-s bolnavii, afara sau inauntru? Ca zbor deasupra unui cuib de cuci si nu ma dumiresc.
Continue Reading
1 2 3 24