Sint mindra de Richard Bovnoczki

Mindria e un pacat. Dar daca esti mindru in numele apropiatilor tai, parca nu mai e de atacat o astfel de patima. Sa fii mindru de altii, asta e cheia, e mai usor de iertat. Cu cit e mai indepartata relatia de rudenie, cu atit esti si tu mai departe de pedeapsa, asa ma gindesc. Prin urmare, poti scapa basma curata daca esti mindru de un om pe care nici nu-l cunossti. e situatia ideala. Cum eram noi mindri de sportivii nostri care cucereau medalii, dar cu care nu ne bateam pe burta. Daca il cunosti, e un pic de egoism implicat. Daca ti-e fiu, fiica, var, nepot, se complica situatia, esti cumva mindru si de tine, ca adica ai avut contributie si ce noroc ca ai indrumat odorul chiar tu, nu ai o pozitie prea grozava, se mai adauga zile de penitenta, iar daca esti mindru de tine e jale, esti de tot plinsul. Eu ma aflu in situatia de a fi mindra de multi prieteni. In cazul de fata, de Richard Bovnoczki si Serban Pavlu, vechii mei prieteni si colegi din Teatrul Studentesc Podul.

La inceput a fost Podul

Cu un plus astazi pentru Ricky, acest om extraordinar, care se uita pe el pentru ceilalti, ca-s ei oameni de pe strada, prieteni, familie sau spectatori. Ricky, om de omenie care a fost nominalizat la premiile Uniter pentru rolul din No man’s Land, un spectacol pe care l-am tot recomandat si aplaudat, pe care l-as revedea oricind pentru ca este teatru pur.

 

Mindra de Ricky

Ricky a ales sa faca teatru si face cu brio. Si ceilalti nu pot sa nu observe, de aceea il premiaza. E drept ca sint mindra de Ricky de cind am descoperit omul Ricky, de cind am ris cu el, am strins din dinti cu el, am construit impreuna si am analizat dezlinarile. Nu trebuia sa fie nominalizat ca sa am pornirea asta. Dar am vrut si sa anunt. Si sa fiu mindra. Da, stiu, pacatuiesc putin, dar nu mi-e ruda, deci partial sint absolvita.

O zi la Un Teatru
Continue Reading

Cum sa distrugem Padina Fest

Mi se spune: “nu merge la Padina Fest, s-au stricat de tot intelesul, vibratia muntelui acolo, se vine cu gratare, se face foc, se asculta manele, nu vrei acolo, crede-ma”.

 

Padina Fest 1

 

Arunc toate aceste argumente in circa Biancai Boitan, organizatoarea care ma chemase cu entuziasm la editia de anul asta a festivalului, plusind: vin Robin and The Backstabbers, Suie Paparude, Vita de Vie, Golan, hai ca doar au fost si la Gold FM, ii stii, iti plac.


Ii stiu, imi plac, dar care-i faza cu manelele? A, face Bianca, stiu despre ce e vorba. De cind organizam noi festivalul, se aseaza dupa zona imprejmuita de noi o adevarata populatie care actioneaza dupa alte reguli. Nu avem cum sa-i impiedicam sa existe linga noi. Ar face-o si daca nu ar fi Padina Fest. Ei oricum vin, fac gratare, se manifesta galagios si agresiv. Distructiv. Ii vedem peste tot.

Decid sa merg si sa ma conving. Asa este. Festivalul este unul curat si frumos, ca o familie care vine cu cortul si cu mingea, cu hamacul si cu muzica proprie, le desfasoara si apoi aduna totul si pleaca.

Ei chiar au ecologizat inainte si dupa. Au strins tone dedeseuri inainte sa se instaleze. Ceea ce s-a adunat, s-a pus in saci si dus de acolo dupa. Am vazut cu ochii mei.

Insa dincolo de linia de demarcatie era o alta lume, cu chinezarii, turcisme si arabisme. Nimic romanesc pur. Nimic din decenta romanului frate cu codrul.  Acestia strica gindul bun al celorlalti. Ce ar fi de facut?Padina fest 2

  1. Renuntarea la Padina Fest: se poate lasa in paragina zona, la pasul/ interventia aiuritului/rau-voitorului care ajunge pe-acolo (cum se intimpla cu Sfinxul si Babele)
  2. Depistarea festivalurilor specifice din strainatate: a se viza festivaluri care nu strica deloc farmecul zonelor pitoresti si care pot face banii romanesti sa ajute nivelul ridicat de peste hotare sa se mentina acolo
  3. Adoptarea pozitiei “stat cu miinile in sin”
  4. Ridicarea din umeri
  5. Emigrarea

Ca de cite ori cineva face lucruri frumoase, cu minte, iesite din tiparul stiut, se gasesc multi care sa conteste, amestecind argumente, fara a fi in cunostinta de cauza, numai asa, sa bruieze.

Asadar, ce facem, ce festival de-afara alegem?

Continue Reading

Denis, alpinist de virf

Nu exista virf muntos sa nu fi fost cercetat de Denis Urubko, unul din cei mai titrati alpinisti ai lumii.  Poate nu le  intelegem nevoia de a urca pieptis muntii, de a se lua de git cu insasi existenta, dar nu putem sa nu-i admiram pe alpinisti. Horia Colibasanu l-a invitat pe Denis, din Kazahstan, pentru a fi de fata la avanpremiera filmului “Pura Vida”, care vorbeste despre intimplari reale, despre implicare si solidaritate intre oamenii care iubesc muntii intr-un fel crucial. Despre incarcatura filmului al carui protagonist este, dar si despre altele mi-a vorbit si mie Denis, chiar la sosirea in Romania. Mi-a zis ca as avea date de a aaborda alpinismul cu succes. eu am inteles din asta ca pot sa ma cocot in virful patului sa ma uit cu gura cascata la ispravile lor senzationale.

Pura Vida va avea premiera pe 1 decembrie.

Continue Reading

A venit toamna VIP

A venit cu roade bune. Cu maestrul Victor Rebengiuc, in primul rind. Cu fete frumoase si baieti frumosi, mai ales ca purtau ie. Cu vorbe de suflet. Cu Maia Morgenstern, cu Grigore Lese. Cu Dorina Chiriac. Cu Adrian Oianu. Cu Cornel Ilie. Cu o echipa incredibila, care s-a dat peste cap sa iasa spectaculos. Cu caruta de la Muzeul Taranului Roman. Cu Mirela Vescan. Cu Manuela Harabor, cu Oana Sirbu, Bianca Brad, Anca Turcasiu, cu grupul SONG si Daniel Jinga. Cu placintele delicioase  de la Clubul Taranului Roman. Cu gindul la bunicii si stra-bunicii nostri tarani. Cu o revista noua, care sa umple toamna cum umplu bunatatile camarile romanului. Cu Revista VIP reaprindem speranta.

Continue Reading

Celia CoStea

Celia Costea este una din cele mai bune soprane ale lumii. Eu atit va spun. E cazul sa stim mai multe de ea. A cintat magistral aseara, in cadrul Festivalului Enescu, de s-a infiorat toata asistenta. Solista Operei din Atena, si-a dat masura talentului pe cele mai mari scene ale lumii. Ieri ne-am intilnit si am descoperit o persoana simpla si modesta si frumoasa. Mirela Vescan i-a aplicat un machiaj de zile mari, si chiar  a fost o zi mare ca am intilnit asa om de pus la rana. Cam spui cu toata convingerea cind o intilnesti: “M-am intilnit c-o stea!” Oricum e deja scris in numele ei.

Continue Reading

Doamnelor si domnilor, Radu Buzaianu!

De la inceputul anului sintem colegi de “barca”. Revista VIP adica. Lucram impreuna cu entuziasm si voie buna. Dar sintem prieteni de cel putin 5 ani. Pentru ca ne-am recunoscut in acelasi tablou, pictati cam cu aceleasi culori, chiar daca apartinem unor generatii diferite. M-am pomenit cu acest baietas ca imi ia interviu acum ceva timp intr-un mod foarte firesc, jovial si elegant-curios, astfel ca a fost o placere sa particip la primul. Si la inca unul. Si la inca unul. Si la inca unul. Si sa retin figura. Si sa inteleg ca baietasul e matur intr-un mod copilaresc. Pe calapodul meu. Si sa citesc ce scrie si sa sun ca bravo, le zici bine, bai Radule. Si sa particip la momente emotionante ale familiei sale frumoase. La un moment dat faceam planuri pentru o emisiune in care sa ne reunim curiozitatile. Televiziunile s-au transformat in fantome, planurile noastre nu. E bine sa ai planuri. E bine sa ai cu cine sa le faci si e bine ca aceia cu care le faci sa iti fie prieteni. Radu Buzaianu imi e prieten si-i multumesc pentru asta. Cred ca el ar raspunde acum “A!”

La multi ani, prietene, ti-o zic de la obraz, haha!

Continue Reading

Grigore Lese egal cintec

Formidabil, l-am surprins pe Grigore Lese intr-una din rarele pauze in care iese in lume, citind revista VIP chiar interesat. Ori se prefacea, ca eram eu in preajma si aveam si aparatul foto in dreptul ochiului. Nuuu, nu cred. Doar nu e actor. E cintaret. Pardon, horitor. Un cautator de autentic. S-ar fi vazut trucul de la o posta. Deci chiar studia revista. Care uneori poate fi asemuita cu un cintec de catanie.

Continue Reading

Un copil simpatic: Nicu Alifantis

Nicu Alifantis a primit din partea Revistei VIP premiul “un bun roman”. Cind l-am anuntat si invitat, a comentat glumet: Cum, bun roman, un grec? Da, am zis eu convingatoare, chiar asa. Pentru ca noi toti apreciem “grecul”: cinta unele din cele mai frumoase poezii romanesti? Da. Scrie muzica pentru teatrul romanesc? Da. E un reper intre artistii de limba romana? Si inca cum! Si a venit. Si mi-a daruit o carte de colorat cu titluri de cintece continute si de un disc. Toate se numesc Sotron. Analizat, vazut, ascultat, placut. Grozav, e vorba de multa joaca, muzica de calitate si de spirit ludic. Marca Nicu Alifantis. Mi-am luat seama si de-atunci n-am mai sarit sotronul, l-am tot studiat. Si am de gind sa-i fac si pe alti copii sa-l studieze, si la spatiul nostru Gianinani Place, unde o sa las cartea la colorat, ca abia ma abtin sa iau creioanele. Acum mi-a mai venit o idee. Sa inventam si premiul pentru Profesionisti care nu uita sa fie copii. Iar ar cistiga Nicu Alifantis.

Continue Reading

Adina si Tommy, talent si gata

I-am intilnit pe strada, exact in locul acesta din poza. Cintind. Sint prieteni buni din copilarie, de care oricum nu au sarit prea departe. Noi eram cu echipa la un falafel, care ne-a mers mai bine ascultindu-i pe ei. I-am invitat pe Premiile VIP. La Very Important Picnic, la Hotel Caro. Au acceptat pe loc.

 

copii-chitara2
Nu cautau sa stringa bani, desi nu refuzau micile semne de pretuire ale trecatorilor. Ca fiecare din ei are cite-un palmares. dar erau acolo pentru placerea de a cinta. Au venit la picnic tot pentru asta. Sint oameni in Romania care mai gasesc placere in ceea ce fac. Si, oau, lumea le simte de la o posta talentul. Mai presus de orice aranjamente, monopoluri si playlisting-uri.
E… dincolo de cuvinte…daca intelegeti ce vreau sa zic.

Continue Reading

O fetita de succes

Chapeau bas

anamaria-vartolomei

Am intilnit-o la festivalul Comedy Cluj. Cu parintii si fratiorul ei, linistita, atenta, fina si frumoasa ca o floricica de la care nu-ti mai iei ochii. Anamaria Vartolomei este deja foarte bine cotata la Paris, a jucat in citeva filme, unul alaturi de Isabelle Hupert, “My little princess”, care chiar a facut multa vilva. Si-mi dau seama ce diferenta enorma este intre cei care reusesc sa razbata intr-o lume a concurentei reale si cei care reusesc pe-aici, prin coclaurile romanesti, la aceeasi virsta. La noi se transforma in niste adulti grandomani cautind cu coada ochiului inca un doritor de autograf, care sa le consolideze pozitia de cuceritori ai inimilor, pozeaza in permanenta de parca ar fi protagonistii unui shooting esential in orice clipa, sint total diferiti de cei care erau inainte, cind incercau marea cu degetul. Au certitudini, saracii, nestiind ca viata e cea mai mare distrugatoare de certitudini. Ca pionierii care apareau la tv pe vremuri. Ingimfati, aroganti si siguri ca…ceva, ei stiau ce. Parasesc brusc copilaria pentru te miri ce favoruri. In schimb, cei pe care-i vad reusind “afara” au o smerenie, o cumintenie, o constiinta parca permanenta a faptului ca se poate mai mult si ca acel “mai mult” este de cautat, nu totdeauna de gasit. Sigur ca exista si exceptii de ambele parti. Dar regula asta este si cred ca cheia este la parinti, oriunde s-ar situa succesul, in tara sau in afara ei. Reactia copiilor este pe potriva decentei parintilor, care daca sint ca ai Anamariei, trebuie sa dam cu palaria jos de pamint.

Continue Reading