Dar daca nu s-ar mai uita nimeni la televizor? Daca nu s-ar mai conecta la smartphone-uri si n-ar mai baga oamenii nimic in seama din tot cee adus ca informatie, ca stire? Daca si-ar vedea lumea doar de casa, familie si un pic de vecinatate? Stiu, e utopic, dar daca? Zilele astea de criza medicala […]
P de la Paste. P de la pandemie. Ma tot intreb daca dupa aceasta molima ne vom transforma. Nu in cyborgi, nu in carabusi spatiali, ci in oameni mai buni. In general, noi, locuitorii planetei si in special aceasta natie atat de simpla, dupa vorba, dupa port, dar care se complica atat de mult si […]
Acum e momentul E criza. E lumea in zbucium. E pandemie, adica se lupta cu o boala ucigatoare toate tarile. Ies mai-marii la televizor si avertizeaza. Roaga. Implora sa stam ascunsi. Pe caprarii. Sa nu ne flenduram brambura, eventual cu virusul tiris dupa noi. Fiecare, cu puterile din dotare, a lasat treaba, afacerea, practic economia […]
Suntem ca-ntr-un film. Si intr-un fel, cred ca se cerea asta. Se impunea. Venise momentul. Le facusem pe toate. Urmarim cu atata nesat tot ce emit marile companii de productie, facem binging, legam episoadele intre ele si apoi filmele intre ele ca evadatul cearceafurile la fereastra, ca nu mai stim ce am vazut, dar toate […]
O Zi Brancusi a mai ramas pentru Romania din Brancusi. Mda, si ansamblul de la Tirgu Jiu. Ar fi putut ramane mai mult. Pe cand tara noastra era Republica Populara, cam prin anul 1951, la carma Academiei Romane prezidau, cum altfel decat populare, tantose personaliitati care mai apoi ne apareau noua in manuale, la scoala: […]
Tocmai am primit o gluma prin online. E despre umorul nemtesc. Ca ar fi, ca n-ar fi.. Zic englezii ca ar fi cu tuse groase. In discursul unui festival de film la care eram in juriu un american socotea ca umorul nemtesc e moartea pasiunii. Si apoi citesc niste consideratii ale lui Bertolt Brecht, dramaturgul […]
Mi-am amintit zilele astea, cu prilejul unui interviu, ce a insemnat Lazarul pentru mine.Liceul, adica. De l-am absolvit eu, adica. Gheorghe Lazar, Bucuresti. Puse cap la cap, numar pe degete libertatile pe care mi le-a oferit, descoperirile incapatanandu-se sa ramana incadrate intre cei patru pereti ai claselor. Oful meu cel mare este ca nu am […]
La Teatrul National Bucuresti. Vad acelasi spectacol a treia oara. Aoleu, ai innebunit, nu ai si altele de facut?!- ar intreba orice om cu scaun la cap. Nu ma intereseaza. Eu ocup iar un scaun in Sala Studio si astept cuminte sa inceapa. No Man’s Land ma provoaca din nou. Parca-i un facut.. Parca am […]
Sa iesi din Bucuresti este o provocare la indemana. Iti vine uneori sa fugi, sa-ti iei talpasita si lumea-n cap. Te aduce in stadiul asta capitala noastra dupa un timp. Traficul, agitatia crascanda, frecusul zilnic si vesnicele probleme expuse public iti cam incearca nervii. Daca acestia ajung sa fie calcati, cauti metode de a evada, […]
As putea fi si eu prim-ministru. De cand cu Viorica, nu pare chiar imposibil, chiar daca nu ai nicio calitate care sa te recomande in sensul asta. Posibil sa ai altele, dar nu pe acest palier. Dar daca intr-o buna zi as fi desemnata printr-o nebunie de conjunctura, as rezolva degajat misiunea asta. As delega […]