Chestia aia din ecran

Suntem ca-ntr-un film. Si intr-un fel, cred ca se cerea asta. Se impunea. Venise momentul. Le facusem pe toate.

Urmarim cu atata nesat tot ce emit marile companii de productie, facem binging, legam episoadele intre ele si apoi filmele intre ele ca evadatul cearceafurile la fereastra, ca nu mai stim ce am vazut, dar toate ni se stocheaza undeva si tin creierii la temperatura de fierbere, suntem la curent cu orice fantezie mai scornesc scenaristii care si-au dat mana peste tara, adica peste mapamond, scuzati. Serialele, mai nou, au rapit timpul si inimile oamenilor, care, plictisiti si obositi de a fi yes-mani la serviciu gasesc doar aceasta solutie, prin intermediul tehnologiei de ultima ora, cu televizoare arcuite si mega HD-izate si prevazute cu orice efect de zdruncinat mintea si caracterul, au inceput sa traiasca aia. Chestia aia. Ce vad in televizor. In ecran. Experienta este intr-o apasare de buton! Hai, intra in lumea noastra! Nu asta cer de la noi marile curti in care streamingul e la el acasa? Vezi un episod, hai, vino sa te prind in mreje. Daca ai urmarit un episod, al meu esti. Si chiar asa se intampla. Ne invaluie si ne cuprind si se astern delicat dar hotarat peste noi episoade dupa episoade, serii dupa serii, sezoane dupa sezoane si ne atrag si ne uluiesc ca petalele unei flori otravite inainte de lovitura finala si ne adorm si ne bantuie visele si ne trezim inca mestecand trairea aceea, fermecata, care ne face sa ezitam la intrebarea “Care e de fapt realitatea?”

Asa mi se pare ca se intampla acum, in serialul acesta nou, in care, maiculita, suntem protagonisti: “Coronavirus contraataca”! Si am impresia ca ne place foarte. In sfarsit, nu numai buzata aia de Angelina Jollie si De Niro si fraierul ala de Gerard Butler si papitoiul ala de Leo din Caprio sunt protagonisti, ci da, chiar noi. Noi preluam de aici, mai pardon, mai, megastarurilor de varza acra. Ia uitati-va ce bine dam. Ce raspicat ne rostim cuvintele. Ce bine ne jucam rolurile. Ce aveati voi si noi nu? Ei, si scenariul e cum am dorit. Cu pericol pentru omenire. Ia uite cum se discuta la televizor chestii grave, despre un virus scapat din laborator, hopa-asa, agil ca soricelul Jerry din laba lui Tom, si iau masuri guvernele si nu-s pe faza si decese si groaza si inchidem teatrele si hai sa oprim scolile si se fac comisii si comitete. Controale pe strazi. Oamenii ascunsi in case. Devastam magazinele, avem mici magazine in casele proprii. Provizii. Festivaluri anulate. Zboruri, la fel. Bolnavii care vor sa iasa din carantina pot face inchisoare. Taieturi sharp. Pac-pac. Pac, imagini la TV- pac, imagini cu noi, cautand in galantare. Pac, un comentariu pe Facebook- pac o speculatie pe Instagram- pac o veste oficiala. Zvon versus mesaj oficial al Președintelui. Wow, un montaj grandios si noi, chiar noi, in mijlocul actiunii! Ce palpitant, ce real, ce interesant. Chiar aveam nevoie de ceva adrenalina, sa mai atate spiritele, sa stim de ce urlam unii la altii, sa ne separam in buni si rai. Ca sigur aici e vorba de lupta asta, si toti stim ca va fi cu happy-end. Ca va fi in favoarea binelui. Ne-ar trebui totusi un tip gen Bruce Willis sa se inhame la niste cascadorii, sa se ia de gat cu aia, sa-si ia si cateva rani, zgarieturi, prapastii, dar sa se dovedeasca mai puternic ca aceste fleacuri. Astia bunii trebuie definiti, clar ca noi suntem, dar trebuie sa fim bine delimitati, ca sa fie un final reusit si sa radem la urma. Dar mai stim, tot din netflixuri si hashbeouri, ca unele seriale au alt mers al naratiunii, ca eroul ridicat la rang de cavaler al dreptatii deodata moare tot asa, subit si te descumpaneste intrucatva, ca tu stii de-o viata ca e alt calapod. Aici intervine o bruma de nesiguranta. Aici e buba care ne doare putin. Ca adicatelea ce facem, noi, eroi principali, daca ne rad, ne elimina astia cu scenariul lor? Ca noi la o adica ne ridicam, strigam, poate ne batem in pareri cu unii si altii pe retelele vietii, dovedim ceva in privinta virusului cu ajutorul unor specialisti iviti la mometul oportun, ne constituim in lideri, strangem daca e liste cu propuneri și păreri din partea gloatei pe care o conducem, dar ce te faci daca te epureaza astia, ca nu mai poti continua si nu poti nici sa vezi ce fac ailalti mai departe. Se poate si sa iesi penibil din scena. N-ai vrea.

E misto sa fii in film, dar sa stii finalul, nene. Si deocamdata pare ca-l intuim si ne place, inca pare subtire groaza raspandita de acest flagel. Mai e un aspect, castingul e facut la nivelul planetei, prin urmare e o distributie stufoasa, pe masura tensiunii. Daca ne limitam la teritoriul Romaniei mai mergea, stiam exact variantele de final, de obicei se rezuma la “Am rezolvat, nu se poate” sau “Lasa-ma sa te las” sau “Operatia a reusit, pacientul a murit”. Dar fiind o actiune globala, na, sunt mai multe posibilitati de finalizare a taraseniei. Mna, si atunci esti nesigur. Dar si asta e cool, frate, ca daca erai sigur era tot un plictis, dar asa, te tine treaz toata inlantuirea de fapte si vorbe. Hai ca e misto, traim periculos cu lipsa de informatii si haul care se casca in intelegerea noastra. Baai, suntem actori, bai, suntem protagonisti, suntem pe cale sa facem cariera! Filmul a coborat in strada. Si noi ar fi bine sa stam in case. si cate un pic sa intervenim.  Sa avem masa plina, ca de-aia suntem romani, sa transformam totul intr-o sarbatoare cu salata boeuf si sarmale. Chiar, cu varza ne-am aprovizionat? Ei, lasa ca suntem noi destula.

Si daca treaba degenereaza ca in filmele alea horror, hm, nu stiu ce sa mai zic, poate reusim sa ne intoarcem la viata aia de dinainte, ce mare smecherie, oare nu se poate da o spaga cuiva, niste cadouri undeva, na, o ordonanta de urgenta, la o adica sa oprim daca e o porcarie. Ca noua ne place cu cal alb si mantia fluturanda si ovatii. Daca nu, mai bine ne oprim acum, daca nu mai e amuzant.

Dar tocmai asta e, frate, ca asa e in seriale, te lasa panicat si in dilema, asa intri in episodul doi, cu deziluzia si deznadejdea si haosul. Si tot noi suntem si se poate schimba dintr-o data si daca prindem mai multe episoade va fi wow, va fi blana, va fi mega-amazing! Mama, ce iures poate sa iasa si ce o sa ne mai radem cand se termina jocul si suntem in picioare.

Ei. Deocamdata sa fim pe faza. Sa ne uitam la televizor. Ne lamureste el pana la urma.

Suntem intr-un film. Serial. Killer.

All set. Motor…Actiune!